Cu urechile ciulite,
Fuge-ntr-una tot sărind,
Printre tufe înverzite,
Fluturașii speriind .
Dar, deodată se oprește,
Iepurașul agitat,
Și simți cum îl ciupește
De codiță, ne-ncetat.
Vaiii ! se miră iepurașul,
Cine coada mi-a ajuns ?
Oare din ogradă moșul,
M-a văzut aici ascuns ?
Să mă sprijin în lăbuțe,
Să privesc, pe drum întins !
Dar ce văd ? Două crenguțe,
De codița mea s-au prins.
Mă apropii fără vlagă,
Pentrucă-s fricos de mic,
Tac chitic, ca nu-i de șagă ,
Inimioara-mi bate, tic !
Văd un morcov la o parte,
Îl apuc cu-n dințișor,
Mă opresc cât mai departe,
Alergând cu el de zor.
Și în fine, ușurare ,
Eu din morcov am gustat,
Ce parfum și ce savoare,
Și gustos și minunat.
