marți, 28 ianuarie 2014

CĂȚELUȘUL ȘCHIOP de Elena Farago







CĂȚELUȘUL  ȘCHIOP

de Elena Farago


Eu am numai trei picioare,
Și de-abia mă mișc: țop, țop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Și mă cheamă "cuțu șchiop".



Frații mei ceilalți se joacă

Cu copiii toți, dar eu
Nu pot alerga ca dânșii,
Că sunt șchiop și cad mereu !



Și stau singur toată ziua

Și plâng mult când mă gândesc
Că tot șchiop voi fi de-acuma
Și tot trist am să trăiesc.



Și când mă gândesc ce bine

M-aș juca și eu acum,
Și-aș lătra și eu din poartă
La copiii de pe drum !...



Cât sunt de frumoși copiii

Cei cuminți, și cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânșii,
Să mă joc și să-i ascult !



Dar copiii răi la suflet

Sunt urâți, precum e-acel
Care m-a șchiopat pe mine,
Și nu-i pot iubi de fel...



M-a lovit din răutate

Cu o piatră în picior,
Și-am zăcut, și-am plâns atâta,
De credeam că am să mor...



Acum vine și-mi dă zahăr

Și ar vrea să-mi fie bun,
Și-aș putea să-l mușc odată
De picior, să mă răzbun,



Dar îl las așa, să vadă

Răul, că un biet cățel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.







luni, 27 ianuarie 2014

SOARELE, VÂNTUL ȘI GERUL de Vasile Alecsandri





SOARELE, VÂNTUL ȘI GERUL


de Vasile Alecsandri



Trei călători fantastici cutreieră pământul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.



Unul dă viaţă, altul dă moarte, aparând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.



Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vântul de uşoară.



Şi-i zic: "Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!"



Românca le răspunde cu o veselă zâmbire:
"Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!"



"Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?
Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins."



"Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine?
Am să îngheţ la iarnă şi inima din tine."



"Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ţi arzător
Cât mi-a suflă în faţă un vânt răcoritor.



Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de gheaţă,
Cât vântu-n mezul iernii nu mi-a suflă în faţă."






vineri, 17 ianuarie 2014

TAINA ULTIMELOR JOCURI de Oana Șerban






TAINA ULTIMELOR JOCURI

de Oana Șerban



Haideți înc-odată să mai fim copii,
Să mâncăm o clipă iar cireșe-amare,
S-ascultăm în luncă glas de ciocârlii
Și să bem seninul aripei de soare.


Să ne mai ascundem pe după povești,
Printre dezamurguri să mai fim odată,
Să se nască-o lume-a noastră, unde ești
Zmeul de hârtie, prinț de ciocolată.


Vișine pe buze să se-mbete
Și pe deal în noapte să aprindem focuri,
Râul și pădurea să ne mai întrebe
Unde am pus taina ultimelor jocuri.




ВасилисаСчастливаяЯ


DE ZIUA TA, MĂMICO - de Emilia Plugaru (Ziua mamei nu se sărbătorește doar la 8 Martie...după mine, ar trebuie s-o celebrăm în fiecare zi)






DE ZIUA TA, MĂMICO


de  Emilia Plugaru




O mămică mai frumoasă
Nimeni pe pământ nu are.
- Azi, de ziua ta mămico,
Vreau să-ți dăruiesc o floare


Mama vine, mă sărută
Și cu dragoste-mi zâmbește.
Ca și floarea, fața mamei,
Ca și floarea înflorește.









luni, 13 ianuarie 2014

VIFOR - poem de Alexandru Vlahuță






VIFOR

de  A. Vlahuță

I

Dumitru-și mai numără-o dată
Cei „doispre'ce lei ș-o bucată”,
Gândește, se scarpină-n cap:
„Că multe mai sunt și la casă !
Nu-i una, să dau și să scap.
Nevastă și nouă copii,
E gloată, și gurii nu-i pasă,
Ea cere mereu; fă ce știi
Aleargă, din piatră să scoți,
Să dai demâncare la toți !”


La sanie juncii înjugă,
Și-și face din traistă glugă.
Se-nchină. „Rămâi sănătos !”
- Faci rău că te-ntorci pe-așa vreme:
A nins astă-noapte vârtos;
Și nu vezi ce vânt s-a stârnit ?...
- Mi-s juncii voinici, nu te teme,
Pe viforul cel mai cumplit
Încarc, și-ți pornesc unde vrei,
Și n-am nici o grijă cu ei.

II

Pe alte tărâmuri te-ai crede:
Nici cer, nici pământ nu se vede.
Vârtejuri, urlând, se răpăd
Și munți de zăpadă ridică,
E ceas de pieire - prăpăd.
Și omul îndeamnă mereu,
Plăvanii troianul despică,
Și-ntind, să se rupă, din greu
Că și ei au suflet, și lor
De tihna de-acasă li-i dor.


În bocetul vântului cine
Te cheamă ?...Nu-s glasuri străine...
„Dumitre !...Tătucă !...Nu vii ?...”
El caută-n zări ca prin sită,
Să-și vadă...nevastă, copii.
Văzduhul îi pare de foc...
În valuri, zăpada, stârnită,
Ca marea-l îngroapă de loc.
Deasupra-i troienele cresc,
Și glasuri de vânt îl bocesc.