luni, 27 ianuarie 2014

SOARELE, VÂNTUL ȘI GERUL de Vasile Alecsandri





SOARELE, VÂNTUL ȘI GERUL


de Vasile Alecsandri



Trei călători fantastici cutreieră pământul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.



Unul dă viaţă, altul dă moarte, aparând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.



Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vântul de uşoară.



Şi-i zic: "Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!"



Românca le răspunde cu o veselă zâmbire:
"Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!"



"Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?
Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins."



"Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine?
Am să îngheţ la iarnă şi inima din tine."



"Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ţi arzător
Cât mi-a suflă în faţă un vânt răcoritor.



Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de gheaţă,
Cât vântu-n mezul iernii nu mi-a suflă în faţă."






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu