marți, 28 ianuarie 2014

CĂȚELUȘUL ȘCHIOP de Elena Farago







CĂȚELUȘUL  ȘCHIOP

de Elena Farago


Eu am numai trei picioare,
Și de-abia mă mișc: țop, țop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Și mă cheamă "cuțu șchiop".



Frații mei ceilalți se joacă

Cu copiii toți, dar eu
Nu pot alerga ca dânșii,
Că sunt șchiop și cad mereu !



Și stau singur toată ziua

Și plâng mult când mă gândesc
Că tot șchiop voi fi de-acuma
Și tot trist am să trăiesc.



Și când mă gândesc ce bine

M-aș juca și eu acum,
Și-aș lătra și eu din poartă
La copiii de pe drum !...



Cât sunt de frumoși copiii

Cei cuminți, și cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânșii,
Să mă joc și să-i ascult !



Dar copiii răi la suflet

Sunt urâți, precum e-acel
Care m-a șchiopat pe mine,
Și nu-i pot iubi de fel...



M-a lovit din răutate

Cu o piatră în picior,
Și-am zăcut, și-am plâns atâta,
De credeam că am să mor...



Acum vine și-mi dă zahăr

Și ar vrea să-mi fie bun,
Și-aș putea să-l mușc odată
De picior, să mă răzbun,



Dar îl las așa, să vadă

Răul, că un biet cățel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.