luni, 27 februarie 2017

L'HIRONDELLE ET LE POÈTE - de Michel Beau


printemps gif animé printemps fillette caneton oiseau

L'HIRONDELLE ET LE POÈTE  

de Michel Beau 

"Bonjour, bonjour"
dit l'hirondelle
qui revient nicher
sous mon toit.
"J'ai du printemps
au bout des ailes
et t'apporte des fleurs nouvelles ;
je te suis fidèle"
"Merci, merci,
dit le poète,
de revenir auprès de moi
de l'autre bout de la planète."
et j'avais du bleu plein la tête
car l'hirondelle c'était toi.


La@Perla

 

SPRING IS HERE ~ Author Unknown ~






SPRING IS HERE

~ Author Unknown ~

Spring is here! Spring is here!
Winter is gone and two flowers appear.
Three little robins begin to sing.
Four bicycle bells begin to ring.
Five children come out and jump the rope.
Spring is here now! I hope, I hope !




Nata Vi





SPRING - Author Unknown



 


 SPRING

 Author Unknown 

Open the windows and open the door
And let the fresh breezes blow in, blow in.
Jack Frost has gone to his home in the north
And all of a sudden it’s Spring !


 
Nata Vi







GHIOCELUL - din folclorul copiilor




GHIOCELUL 

din folclorul copiilor



Ghiocel plăpândă floare 
Nu ți-e frică de ninsoare ?
Nu ți-e teamă că   din cer 
O să vină mare ger ?


Copilașe nu-mi e frică 
Iar  zăpada nu mă strică, 
Mă pitesc frumos sub ea 
Ș-apoi ningă cât o vrea. 



MĂRȚIȘOR de Emilia Plugaru


Imagini pentru mărțișor
MĂRȚIȘOR 

de Emilia Plugaru


 Ici şi colo, pe afară,

 Zboară câte-un fulguşor.

Dar e zi de primăvară:

 – Soare, pune-ţi Mărţişor.

 

Soarele, de colo sus,

Cu căldură mi-a zâmbit,

De la zâmbetul lui cald

 Fulguşorii s-au topit.


MÂȚIȘORII de Otilia Cazimir


http://99px.ru/sstorage/86/2015/03/image_861203150911029361029.gif
                                                                                                    
MÂȚIȘORII

de Otilia Cazimir



A ieșit răchita-n drum.
Ce-o mai fi și asta oare,
Că-i din cap până-n picioare
Numai motocei de scrum ?....


Cu mlădițele plecate,
Stă pe loc și se socoate:
S-ar întoarce - nu se poate,
S-ar ascunde -
N-are unde !


I-e rușine de copii,
Că din muguri aurii
I-au ieșit, în loc de flori...
Mâțișori !


                                                                                                                                                          

miercuri, 15 februarie 2017

TRANDAFIRUL - de Emil Gârleanu


http://www.okanaganlakebc.ca/community/personal/westside_road/images/water/wild_rose_vos_jun_08_2007-3.jpg

La o margine de drum înflori un trandafir. Și a fost o minune, căci floarea trandafirului era așa de gingașă, așa de albă, că parcă de la ea se inviorase dimineața ceea de primăvară. Ș-avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se împrăștia îndată peste întreg cuprinsul câmpiei; fluturii cădeau adormiți, celelalte flori se plecară în fața adevăratei stăpâne, pe când păsările veneau din depărtări adânci, atrase de mireasma, vrăjită, să vadă și ele tulpina măiastră care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ. Și parcă și lui Dumnezeu îi părea acuma rău că pusese într-o floare așa de minunate însușiri, — daruri pe care nu le împărțise nici în rai. — Lucrul acesta îl șoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânță din fiecare floare ce creștea pe pământ, să o păstreze, Preasfântul, pentru răsad.

Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeții treceau și rămâneau locului, puneau mâinile la ochi, răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimțită până atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar dacă aveau câte ceva în mână, aruncau să țină floarea mai bine. În locul ei răsărea îndată alt bobocel și, cât ai clipi, se desfăcea. Și alți drumeți treceau, și nu era unul să nu rupă câte o floare.

După câteva zile trandafirul se mâhni: el se-mpodobea și oamenii îl despuiau. „Uite, își zicea, spinul de lângă mine. Ce nalt e, ce chipeș, și nimeni nu-l atinge; și pe mine mă dezbracă toți de frumusețile mele.” Un stigleț, care tocmai atunci se așeză pe o creangă, îl desluși: „Cum să se atingă cineva de spin, când tot e îmbrăcat de ghimpi!” Atunci trandafirul se uită și văzu că-ntr-adevăr spinul avea ghimpi.

Și nu mai pregetă: se rugă îndată lui Dumnezeu să-l acopere și pe dânsul de ghimpi, ca să-i păzească floarea. „Vezi, își zise Atotstăpânitorul, era dat ca pe pământ să nu rămâie ceea ce numai în rai trebuia să dăinuiască.” Și, bucuros, îndată a făcut semn și tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi. Dar trecătorii tot se opreau; și mai nu era unul care să nu se repeadă, lacom, la floarea minunată. Deosebirea stătea numai în aceea că fiecare lăsa și câte o bobiță de sânge în vârful vreunui ghimpe. Iar din ghimpe sângele a pătruns, încetul cu încetul, în pământ, s-a ridicat până în bluza, și-ntr-o dimineață floarea trandafirului se desfăcu roșie, aprinsă, ca sângele. Spinul stătea ursuz alături. Iar de la o vreme se trezi și-n dânsul pizma că prea nu-l bagă nimeni în seamă. „Uite cum se închină toți trandafirului, și mie nimeni.” Și se rugă de Dumnezeu să-i schimbe și lui floarea, să i-o facă roșie, bătătoare la ochi ca a trandafirului. Atunci Dumnezeu și-a zis: „Veșnic o să se ia pe pământ un lucru drept altul; căci numai eu pot ști că ce am menit odată, așa dăinuiește; oricum s-ar schimba fața, soarta rămâne aceeași!” A făcut Dumnezeu un semn, și floarea spinului se făcu roșie ca focul...

Și-au trecut mereu drumeții, și-au rupt întruna florile trandafirului, și nu s-au uitat la spin.


http://freshairfortcollins.com/wp-content/uploads/2015/08/White-Wild-Rose.jpg

duminică, 5 februarie 2017

NANI, PUI ! - de Otilia Cazimir




NANI,  PUI  !


de  Otilia  Cazimir


Dormi, fetiță somnoroasă,
Să-mi crești mare și frumoasă,
Să-i fii dragă orișicui...
Nani, pui !


Dormi cu mama, băiețel,
Să-mi crești-nalt și subțirel
Și frumos cum altul nu-i...
Nani, pui !


Somnul dulce și cuminte
Vine-ncet să vă alinte
Fără știrea nimănui.
Nani, pui !


Să vă pună sub perniță
Jucăria lui pestriță,
Jucăria visului...
Nani, pui !


Luna plină și albastră
Doarme-n crucea cerului,
Dorm și stelele-n fereastră,
Doarmă și măicuța voastră...
Nani, pui !




Н



UN CĂMIN DE PĂSĂRELE - de Otilia Cazimir





UN  CĂMIN  DE  PĂSĂRELE

de  Otilia  Cazimir



În pădure, la cămin,
Zarvă mare în pridvor.
Unii pleacă, alții vin
De la treburile lor.


La bucătărie
Și prin dormitoare,
Bat din aripioare, 
Fac gospodărie:


Două codobaturi
Mătură sub paturi,
Două gheonoaie
Spală rufe-n ploaie,


Două pitulici
Adună furnici,
Și două rățuște
Răsucesc găluște !


Numai cucul, moș-portar,
Care n-are altă treabă,
Stă pe-o vargă de arțar
Și pe toată lumea-ntreabă:
- Cu ? Cu ?....


Натаха