Au fost odată ca niciodată un rege și o regină care aveau o fată foarte frumoasă.
Când a venit vremea să își mărite copila, regele a dat de veste în toată țara că prințesa va lua de bărbat pe acel care va putea să-i scoată inelul din deget.
Toți tinerii din regat au încercat să găsească un mod de a scoate inelul de pe degetul prințesei dar nu au reușit.
Nu puteau pentru că regele nu-și scăpa fiica din priviri, avea grijă de ea ca de ochii din cap.
Într-o zi, un meșteșugar pe nume Fedko se înfățișă regelui.
- Maiestatea-voastră, cred că eu pot să scot inelul de pe degetul prințesei, zise el.
- Dacă reușești, am să-ți dau mâna fiicei mele.
Fedko mal nostru muncea întotdeauna cu unchiul său, care era tâmplar.Așa că s-a dus să-i ceară sfatul.
- Aș vrea să mă ajuți să găsesc o cale să scot inelul de pe degetul prințesei, spuse el. Nu este ușor pentru că regele o ține închisă pe fiica lui.
Unchiul se gândi o zi, se gândi două, iar a treia zi îi spuse:
- Trebuie să facem un ceas mare cât un dulap.Te închidem în el, iar tu ai să cânți la fluier. Când te va auzi, cu siguranță că prințesa va veni să vadă cât e ceasul.
Cei doi se puseră de îndată pe lucru. În mai puțin de o săptămână, ceasul a fost gata. Fedko și-a luat fluierul și s-a vârât în ceas, iar unchiul său l-a încuiat și a plecat cu el la târg.
In ziua aceea, regele și fiica lui au mers, de asemenea, la târg. Atunci prințesa s-a apropiat de ceasornic; Fedko, care putea să o vadă printr-o crăpătură din cutie, a început să cânte din fluier.
- Ce muzică frumoasă ! Te rog tată, cumpără-mi ceasul acesta ! spuse prințesa.
Prințesa era atât de încântată de cadou, că sta toată ziua să privească ceasul. Iar Fedko dinăuntru, nu s-a oprit din cântat. Dar când a venit noaptea și prințesa a adormit, Fedko a ieșit și el afară din ceas, s-a strecurat lângă ea și i-a furat inelul din deget.
A doua zi, Fedko a început să cânte iar din fluier. Dar era prea flămând, așa că n-a cântat prea mult și la un moment dat s-a oprit.
Prințesa s-a dus în fugă și s-a plâns tatălui :
- S-a întâmplat ceva cu ceasul, nu mai cântă ! spuse ea cu ochii-n lacrimi.
- Am să trimit după meșteșugarul care l-a făcut, o să-l repare ! zise regele.
Servitorii regelui l-au chemat pe unchiul lui Fedko. El a venit, a luat ceasul acasă și l-a eliberat pe Fedko, care era aproape leșinat de foame.
Apoi a reparat ceasornicul și l-a făcut în așa fel să cânte, chiar dacă nu era nimeni înăuntru lui.
Într-o zi, regele a observat că fata lui nu mai are inelul și a întrebat-o ce a făcut cu el.
- Nimic tătucă, cred că l-a luat cineva, răspunse prințesa.
Regele a fost atât de mirat că a dat veste în tot regatul că acela care a luat inelul de pe degetul prințesei să vină de îndată la palat ca să se însoare cu ea.
Fedko a venit la palat cu inelul prințesei și regele a făcut nuntă mare.
Opt zile nunta a durat.
Și tot nu s-a mai terminat.
Și-am încălecat pe o căpșună
Și v-am spus o mare și gogonată minciună.
