sâmbătă, 27 aprilie 2013

SFÂNTA SĂRBĂTOARE A FLORIILOR








VINE ZIUA DE FLORII

de Emilia Plugaru


Fierbe munca, fierbe glia,
Mic şi mare-n câmp lucrează,
Numai brotăcelul Oac
Stă pe lac şi... dirijează:





- Albinuţe, fluturaşi !
Strigă el, zvoniţi prin ţară,
Duceţi vestea-n lung şi-n lat,
Că afară-i primăvară !





Cât e cald şi cât e soare,
Râme, voi porniţi aratul !
Furnicuţe hărnicuţe,
Daţi-i zor cu semănatul !





Iar de vreţi cumva şi voi
Să munciţi un pic, copii,
Îngrijiţi de floricele –
Vine ziua de Florii !










ÎN ZIUA DE FLORII !

de Buzangia Solomica


Așa cum fiecare zi își are
Prin vremi a ei însemnătate,
Era o zi de primavară,
Mai însemnată decât toate.
Era atuncia sărbătoarea ,
Mult așteptată în Israel
Când trebuia ca să aleagă ,
De jertfă pe cel mai frumos Miel...
Mergea și Domnul spre cetate,
Mergea călare pe un asin.
Doar EL știa căci nu-i departe,
Să împlinească al Său destin .
Cu Domnul, mergeau ucenicii,
Voioși ,cântându-i Osanale ,
Și toți strigând cu bucurie
Își așterneau hainele-n cale.
Cu crengi de măslini și finici,
Covor pe drum presărau,
Pentru domnul ce trece pe aici,



Și Osana cu totii strigau !
Binecuvântat în veci să fie,
Al nostru mare Împărat,
A lui David împărăție
In mâinile Lui am aflat...
OSANA ,veșnic să răsune
In toată vremea ne-ncetat ,
Căci EL ne poate da un nume,
EL să ne fie ÎMPĂRAT !!!
De doua mii de ani serbam
Iar sărbătoarea de Florii
Dar astăzi Doamne Te rugăm,
In sufletul nostru să vii.
Să curățești a noastre inimi,
Și în ele TU să stăpânești
Iar pacea Ta ce nu are margini
Chiar astăzi să ne-o dăruiești
Amin.









Duminica Floriilor
Intrarea Domnului in Ierusalim

EVANGHELIA - IOAN 12, 1-18


Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.