duminică, 17 martie 2013

POEZII DESPRE GHIOCEL








GHIOCELUL


Ghiocel, ghiocel,
Mic, firav şi subţirel,
Scoate capul din zăpadă
Soarele ca să te vadă
Şi mă iartă că-ţi ating
Clopoţelul de argint
Şi mă iartă că te rup
Mamei mele să te duc.




GHIOCELUL


Înflorit-ai ghiocel,
Tu, gingaş şi mititel,
Cu petale albe mici,
Cu codiţa lungă verde,
Ca un clopoţel cu coadă lungă.




O floare de primăvară tu eşti,
O floare gingaşă şi mititică,
O floare deosebită şi alintată
Ca tine nimeni nu e alta,
Aşa ca tine nu este alta.





GHIOCELUL


Spre sfârşit de iarnă grea,
De sub pătura de nea,
S-a ivit un ghiocel
Într-un vârf de firicel
Ghiocelul, clopoţelul.




El a dat de veste, el,
Că dorita primăvară
A venit din nou în ţară
Cu căldură şi cu soare
Pentru fiecare floare.




GHIOCELUL


Ghiocelu-i strop de soare
Peste satul îngheţat,
Ghiocelu-i mângâiere,
Anotimpul aşteptat.



El e semn de bine-n casă
E stea sfântă de-nceput
Şi ne-mbie azi la viaţă
Peste timpul ce-a trecut.

 





GHIOCEL CU NASU-N VÂNT


Prima floare răsărită
Pe un petic de pământ,
Mic şi-obraznic, ghiocelul,
Stă mereu cu nasu-n vânt.


 

Singurel cât ţine ziua,
Tot îl mai treceau sudori
C-ar putea să dea cu ochii,
Cum, necum, de alte flori.


 

 Nu avea, ca să se ştie,
Nevoie de companie !
Mai degrabă-n cap să-i cadă,
Reci ca el, flori de zăpadă!

 

Vreţi să ştiţi ce s-a-ntâmplat ?
Ghiocelul fu-ngropat,
După doar o zi de viaţă,
Într-un mic sicriu de gheaţă.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu