LEGENDA LUI DRAGOȘ VODĂ. ÎNTEMEIEREA MOLDOVEI - Dumitru Almaș – Povestiri istorice

Era odată un voievod pe nume Dragoş, care trăia în acea parte din România care se numeşte Maramureş. Era bun gospodar şi cârmuitor dibaci, dar şi meşter vânător. Îi plăcea tare mult să vâneze zimbri, urşi, cerbi, căprioare, mistreţi şi lupi.
Legenda spune că, umblând el la vânătoare, a auzit că fraţii lui, românii de la răsărit de munţii Carpaţi, de pe valea râurilor Siret şi Prut, sufereau mult din pricină ca-i jefuiau şi-i ucideau tătarii. Aceştia erau pe atunci, un neam de oameni care trăiau numai din razboaie şi din ceea ce luau de la alţii. Se ştia că nu-i întrecea nimeni la călărie. Năvăleau pe cai iuţi ca vântu. Loveau cu nişte săbii curbate numite iatagane, iar săgeţile repezite din arcurile lor ţâşneau ca gândul şi nimereau drept în ţintă. Pe cap purtau căciuli mari, din blană de oaie, iar de apărat se apărau cu scuturi rotunde din fier. Conducătorul tătarilor se numea han sau han-tătar.
Cu vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut munţii la răsărit, ca să-i ajute în lupta cu tătarii. Prin munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor săi, a ieşit un bour sau zimbru, mai mare ca un taur, cu coarne ţepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu păr lung negru, cu ochi holbaţi, fioroşi, cu nări largi.
Întâi l-a simţit căţelandra lui Dragoş,  numită Molda. Şi, simţindu-l, a alergat după el, lătrând ascuţit. Dar oricât de fioros era acel bour, Dragoş tot l-a ochit cu săgeata şi l-a înţepat cu suliţă. Rănită, plină de sânge, acea fiară a mai fugit încă mult prin pădurea cu arbori înalţi. Ba, a trecut şi un râu cu apă mare; Molda, după dânsa, gonea, gonea din răsputeri s-o prindă. Dar râul fiind adânc şi valurile lui repezi, biata căţelandră Molda s-a înecat.
 Călări, Dragoş cu vitejii lui au trecut râul, au lovit zimbrul drept între coarne şi, în sfârşit, l-au doborât. Foarte mult s-a bucurat Dragoş de această biruinţă, dar mult i-a părut rău de pierderea căţelandrei. În amintirea ei a numit acel râu Moldova.
Apoi, Dragoş a trecut încă mai departe  şi  a ajutat pe românii din această parte a ţării să-i alunge pe tătarii cel răufăcători. Când s-a întors din luptă, biruitor, românii l-au ales voievod şi l-au poftit să conducă această parte din ţară, pe care au numit-o tot Moldova, de la numele râului.