ACASĂ
Acasă-i visul fiecărui om
Dar nu oricum, ci-un ideal de casă,
Ceva pe care-l porți în suflet
orișicând,
Și-i simți tăria dulce când te-așezi
la masă.
E noțiunea de frumos și pur,
Ceva ce te înalță orișiunde
Și care-ți dă adesea bun-augur
În orișicare sat de deal sau munte.
Acasă-i locul unde-ai petrecut
Copilăria sau chiar toată viața,
Este pământul care te-a născut
Și traiul, bunăstarea și speranța.
Acasă te simți bine, căci aici
Istoria nu-i doar simplu cuvânt
Și-ți simți șuvoi în inimă și suflet
Iubire-adâncă pentru-al tău pământ.
BUCATA MEA DE CER
În dreptul mâinii mele
e o bucată de cer;
de aceea duc mâna
în dreptul inimii
sau mai sus,
în dreptul frunții.
O, bucata mea de cer
e acum în dreptul cerului
și al soarelui.
ROMÂNIA
Pe planeta-nvăluită
De-ntuneric și de soare,
România de milenii
Stă la margine de mare.
Pe planeta unde fiii
Vor să crească-n pace, frații,
România neclintită
Stă la poale de Carpați.
Pe planeta ce din Cosmos
Pare o mărgea albastră,
Nu e țară mai frumoasă
Cum e România noastră.
ȚARĂ DE OCHI DE LUMINĂ
Țară de cântece plină,
Țară cu zâmbet de floare,
Țară cu ochi de lumină,
Cine ești tu oare ?
Adânc ești în inima mea,
Inima mea e în tine,
Mi-apari uneori ca o stea,
Dar cine ești tu, cine ?
Ești cerul cel făr' de hotar ?
Sau zâna ce-mparte doar bine ?
Eu știu cine ești, țara mea,
Eu sunt doar o parte din tine.
UN CÂNTEC PENTRU ȚARĂ
Un cântec pentru țară
Mi-e drag să scriu și eu;
În loc de portativ
Aș vrea un curcubeu.
Pe el să nu pun note,
Ci doar sclipiri de stea
Să știe-ntreaga lume
Ce mândră-i țara mea.
PATRIE
Închid ochii
Și o întrzăresc:
Trupul ei, trup de stâncă.
Ochii ei, lacrimi de iarbă,
Pletele ei, mireasma dimineții.
Deschid ochii
Și te văd, Românie,
Patria mea dragă,
Românie, a mea țară,
Scăldată
în aburul câmpului
din plină vară.
LEAGĂN VIEȚII MELE
Eu te voi cânta,
Mândră țara mea,
Prin ramuri, prin glie,
La cules de vie,
La sădit de flori,
La păscut miori.
Și te-oi mai cânta,
Mândră țara mea,
Pe unde-oi umbla,
Prin lună, prin stele,
În visele mele,
Că ești floare rară,
Grâu de primăvară.
Ești lumina vie,
Mândră Românie,
Ești bolta cu stele,
Leagăn vieții mele.
PATRIA SUFLETULUI
Patria e metafora sufletului meu
E zâmbet desprins de pe buza luminii
E cerul albastru cu chip - curcubeu
Și roua ce-o poartă-n petalele lor, crinii.
Patria e geana pădurii senină,
E răsuflarea puiului de ciută,
E unda apei - raza de lumină
Și soarele ce albii munți sărută.
Patria e freamătul muncii,
E sufletul curat ca un izvor,
E leagănul nălțând spre zare pruncii,
Prin ani de pace și-ncântec de înger.
NE ÎNĂLȚĂM COLUMNE
Țara mea
Rotundă ca o pâine
Mai mândră, mai frumoasă
Te faci de azi pe mâine !
Munții tăi
Cu fruntea până-n cer
Au Dunărea la poale
Albastru grănicer.
Popor viteaz
De daci și de romani,
Ne înălțăm columne
De mii de ani.
Sub cerul de azur
Lanuri unduitoare
Își sună bogăția
Pân'la întinsa mare.
Țara mea
Rotundă ca o pâine
Mai mândră, mai frumoasă
Te faci de azi pe mâine !
SEAMĂNĂ CU MINE ȚARA MEA
Seamănă cu mine țara mea,
Seamănă cu fratele meu și cu tine,
Seamănă cu jocul dintr-o stea
Țara mea cu oameni și albine.
Visez un pod până la cuvinte
Pe care să alerg dimineața
Să te pot cânta, pământule
părinte,
Să-ți limpezesc, cu cântecul
meu, fața.
De muguri s-a umplut toată grădina,
Și din pământ ies pui de
iarbă temători
Veniți, le strig, e vară și lumină,
Ne-nvață zborul liber de cocor.
PODUL DE CUVINTE
primită de la Geta
Un pod spre cuvinte adevărate
Care să cânte frumusețile și virtuțile patriei
Și cele din inimă și suflet toate,
Aș vrea să-l am și să le folosesc ca niște chei
Care să deschidă spre iubire și bucurie
Inimile tuturor românilor,
Oriunde în țară sau lume s-ar afla,
Să fie mândri de ea, să capete tărie
În realizarea tuturor viselor
Și să limpezească fața țării cu ea.
