ORA DE....
- Cine lipsește astăzi ?
Și cu această întrebare atât de firească, ora a început. În clasă nu se mai aude nimic altceva decât foșnetul manualelor și glasul doamnei profesoare. Dar pe băiatul din colțul acela, din ultima bancă, nu-l preocupa lecția. El privește pierdut pe fereastra deschisă.
Afară e soare și cald. Acolo sunt copii ce se joacă. Numai el trebuie să stea la oră. Și ce plictisitoare e lecția. Și din pieptul băiatului ieși un oftat prelung. Se sperie și el de ce făcuse. Acum profesoara va întreba furioasă: ”Cine a fluierat ?”, el se va ridica în picioare și își va primi dojana.
Dar profesoara nu întrebă nimic și ora decurse normal.
ORA DE ISTORIE
Of, ce oră chinuitoare mai e și Istoria....Când știi că nu ai învățat și te va asculta, când știi că ai de lucru și nu ai chef de lecții....Ce n-aș da să avem într-o zi trei ore, printre care două de sport și una de muzică....depinde cum și ce ar vrea elevii.
Toate acestea Costel le gândea la ora de istorie. Și după cum și-a imaginat, doamna profesoară l-a întrebat, parcă l-a cunoscut că nu știe și a vrut să se convingă:
- Care a fost ultima lecție Cristescu ?
- Ultima lecție....ultima...
- S-a pierdut în negura istoriei , spuse doamna profesoară.
Poate că o fi așa, se gândi băiatul amărât. Privește pe geam acum, la niște vrăbiuțe care se ceartă. Ce ar dori să fie și el acum afară....afară...fără să mai audă de ora aceasta nesuferită....afară...
Aude parcă prin vis lecția pe care o predă doamna profesoară....sau poate i se pare. Și totuși...ora se va sfârși odată, că doar nu va dura până la infinit. Sau poate....cine știe ?!
ORA DE FIZICĂ
Ce este fizica ? Cu ce se ocupă ea ? Păi....să dăm o definiție acestei materii ”mult iubită” de elevi.
”Fizica se ocupă cu studiul corpurilor reci care sunt calde și al corpurilor solide care sunt de fapt lichide.” Asrfel a apărut fizica solidelor și preocupările pentru fizicul solizilor.
Dar pentru că trăim pe pământ și suntem oameni destul de învățați, să ne legăm puțin de el - de pământ. Unii pretind că Terra este bunica în sistemul solar și că toate planetele se învârt în jurul său. De pe urma acestor ”teorii” au avut de suferit numeroși cetățeni ai planetei printre care și Galileo Galilei.
Este lăudat de cuvincioșii elevi și Arhimede, care a descoperit un lucru senzațional:”Dacă un corp este scufundat în apă și ținut timp de cinci minute, atunci acela nu face mare scofală”.
Foarte apreciat de elevi este și Pitagora cu teorema lui, deoarece scoși la tablă, un număr aproximativ de zece elevi îl ”laudă” printre dinți, privind spre clasă măcar un cuvințel să prindă din zbor de la cei din bancă, pentru a rezolva problema și își șoptesc indignați: ”mare matematician”.
Din aceste mărturisiri ați dedus că ”Fizica și Matematica sunt un chin pentru cei chinuiți de chinuitoarele formule chinuite ”.
ORA DE MUZICĂ
”Din curiozitate v-ați întrebat vreodată ce este muzica ? Cum poate fi definită ea ?.
Astfel aș putea începe lucrarea de muzică și pentru că nu am invățat mă bazez pe ”ajutorul” colegilor și pe puterile mele de prospectare chinuitoare a orelor precedente, ore la care m-am jucat și deci nu prea am ce să-mi aduc aminte”...
Creionul stătea liniștit pe bancă fără să-i fie de folos Mirabelei. Aceasta privea undeva, pe fereastră și, în loc să scrie ceva, stătea. Nu se gândea la nimic și nu mai auzea nimic. Îi era indiferent dacă va primi o notă proastă la muzică. Of, ce materie nesuferită. Își reveni din visare și dintr-o dată zâmbi. Luă creionul în mână și hotărâtă începu să scrie:
”Mă întreb ce este muzica. Este ceva cre-ți gâdilă urechea în mod plăcut. Se împarte în două categorii: după note și după ureche. După ureche adică atunci când te trage mama de ureche din cauza notelor proaste. Deci te trage de ureche după note. Așa și muzica...”
Nostimă lucrare, dar mă întreb ce notă va lua autoarea acestei mărturisiri. Poate un portativ întreg sau o singură notă. Este de acceptat un ”do” pentru că începe și se termină cu el gama ”do major”, dar mai urmează și un ”i” plasat la sfârșitul portativelor....
Pentru această performanță aș putea spune: ”Bravo Mirabela ” ?!
ORA DE ZOOLOGIE
Zoologia ? Ce poate fi decât o materie a...animalelor bune și rele, domestice și sălbatice, atât în comportare, cât și în gândire. Iertați-mă, nu v-am spus la ce fel de animale mă gândesc.
Să presupunem că ești supărat pe colega de bancă și, în durerea ta, răușești să-i spui drăgălaș:
- Ești o bufniță !
Dacă-i fetiță deșteaptă nu îți răspunde urât, dar să considerăm că-ți dă o replică asemănătoare:
- Reptilo !
Comparația continuă, se înmulțesc văzând cu ochii, iar tu, un biet om ce ești, devii atât un animal domestic, cât și ”o răutate sălbatică”. Căci după ce a terminat toate animalele de casă, s-a hotărât să te urce pe casă și te face cioară. Fie și așa. Și ea face parte din manualul de ”Zoologie”.
Dar să ne oprim aici pentru că materia aceasta se predă în clasa a VI-a, iar personajele noastre au trecut deja în clasa a VII-a și deci ar mai avea dreptul să uite ce mare diferență este între om și animal.
Și totuși uneori chiar noi înșine ne spunem fericiți :” Azi am fost mai liniștit decât un bursuc ” sau ”Mai sprintenă decât o vrăbiuță” sau ”Sunt mai veselă decât o ciocârlie”.
ORA DE GERMANĂ
A fost odată o oră de germană...A fost ! ...Dar s-a spulberat ca o iluzie deșartă, spre bucuria elevilor.
Care este motivul unicității acestei ore nu se poate spune încă. Dar pentru a lămuri lucrurile să povestim așa cum a fost:
În clasă multă gălăgie, praf și o dezordine de nedescris. Copiii se agită, urlă fără să aibă un motiv anume. După zumzet și praf, se pare că profesoara lipsește. Doi băieți pândesc la ușă:
- Șase, vine ! rostește un băiat brunet.
- Cine, măi ? Spune-ne odată, ce ne fierbi atâta ! se răstiră colegii care de care mai revoltați.
- Profa...
- Care profă ? De germană ?
- Voi chiar sunteți de groază ! Profa de germană e bolnavă.
- Atunci, cine vine ?
- Profa de fizică !
- Ai înnebunit ?
- Sigur ?
- Vine la noi ?
- Mai uită-te o dată pe gaura cheii ! Poate n-ai văzut bine. Se așternu liniștea pentru un moment.
Profesoara intră. Se miră de tăcerea din clasă și de faptul că elevii o primiră în poziție de drepți, de parcă știau ceva.
- Copii...am o rugăminte. Doamna profesoară de germană este în spital...
Copiii se privesc. Cristina șoptește colegei de bancă:
- Urmează o veste mare !
- Așa că...vă rog frumos să ieșiți în curte, fără să faceți gălăgie.
- Ura !!!
- Am zis în liniște ! Ați înțeles ?
- Daaaa....
- Așa oră de germană mai zic și eu ! Chiuleală cu bilet de voie !
- Ai zis ceva Mariana ? o întreabă profesoara.
- Nu...adică da !
- Ia stați un pic ! Nu mai ieșiți afară !
- De ce !?!
- Treceți în bănci imediat. Scoateți cărțile și caietele. Eu merg până în cancelarie să aduc catalogul. Facem fizică.
Copiii se revoltă:
- Of ! Măcar o oră liberă...
- Nu e drept !
- Știți ce ? interveni Cristina. Am o idee: Uite ! Și scoase un crocodil de cauciuc din ghiozdan, adus ca model pentru ora de zoologie. Cine e în stare să păstreze un secret ?
- Eu !
- Eu !
- Și eu !
- Bine !
Tăcere...În clasă, elevii cuminți stau fiecare în banca lui. Profesoara intră în clasă, pune catalogul pe catedră și...
- Vai, cine a făcut asta ?
Copiii râd mulțumiți. E atâta veselie în clasă încât Cristinei i-a trecut teama.
- Cine a pus arătarea asta pe scaun ?
Toți se privesc pe furiș și-și vorbesc din priviri. Nu mai râd. Dacă se află ? Inima Cristinei bătea ca un ceasornic. Ce să răspundă ? Ea...șefa clasei, pe cine să dea vina ? Dacă spune adevărul, va fi scoasă la careu...
Deodată toți copiii se scoală în picioare. Cristina rămâne prostită, cu mâinile împreunate pe bancă, roșie la față, cu ochii în jos.
Doamna profesoară o privește cu blândețe și începe să râdă:
- Of ! Copiii tot copii rămân ! Stați jos ! Altădată să nu mai faceți așa ceva. Se poate întâmpla ca eu să sufăr de inimă și...Gândiți-vă că profesorul este tot om ca și voi și mai ales, că vă este prieten, nu dușman. Nu are rost să vă răzbunați prin astfel de glume !
Cristina își simțea obrajii arzând de rușine. La asta nu se gândise.
Aveți grijă de voi și pe curând !
