COPILUL MEU
de Lucica Boltaşu
Copilul meu, ești binecuvântarea,
Ce Dumnezeu mi-a dat pe-acest pământ,
Ești un balsam ce șterge lăcrimarea
Și-nmuguriri născute din Cuvânt,
Copilul meu, ești o minune vie,
Ce Dumnezeu, să am a-ngăduit,
Ești plămădit prin har, din veșnicie,
De mâna Celui Sfânt și Infinit,
Copilul meu, ești clipa ce răsună
În dimineți, când soarele-i aprins,
O notă caldă, pe a vieții strună,
Un colț de rai, din cerul necuprins,
Copilul meu, ești sfântă revărsare,
Chiar și atunci când viața este grea,
Când te privesc, în clipe de-ncercare,
Primesc puterea de-a înainta,
Copile drag, ești susurul de apă,
Ce-mi răcorește arșița din piept,
Ești vis dorit pe-al amurgirii pleoapă
Și împlinire-n tot ce eu aștept,
De-aceea azi, copile-ți spune mama,
Cu dor arzând, cu lacrimi pe obraz,
Trăiește sfânt, la ce faci, ține seama,
Să te ferești de rău și de necaz,
Mult prețuiește-a mamei rugăciune,
Pentru copii, căci Dumnezeu veghează,
Dar nu uita, fă-ți partea ta în lume,
C-atunci și El te binecuvântează !
