Ea a fost scrisă pe un papirus cu mai bine de 4 mii de ani în urmă.
Povestea amintește de fabula grecului Esop care a scris cu 1.500. după data acestui papirus și a poveștii conținută în el.
Numele ei este "Leul și șoricelul "
Trăia cândva pe lume un leu din cale-afară de puternic. În fiecare zi ieșea la vânătoare și când se întâmpla să treacă prin apropiere, toate vietățile tremurau de frică, făcându-se una cu pămânrul.
Odată leul s-a întâlnit în cale cu pantera.
Aceasta se târa prin savană cu blana ferfeniță și burta spintecată.
- Ce-i cu tine ? o întrebă leul. Cine te-a hăcuit așa de tare ?
- Omul, răspunse pantera în șoaptă.
- Cine mai este și omul ? se miră leul .
- Omul e cea mai hâtră ființă de pe pământ, răspunse pantera. Vezi sâ nu-i cazi în mâini, că s-a zis cu tine.
Tare s-a mai înfuriat leul. Din clipa aceea a jurat să se răzbune pe om și a pornit în căutrea lui.
Și a mers și tot a mers și mergând el așa s-a întâlnit cu un măgar și cu un cal cu căpestre și zăbale de fier în gură.
- Cine v-a strunit așa de bine ? întrebă leul.
- Omul, stăpânul nostru, răspunseră dobitoacele.
- Într-adevăr, omul e mai puternic decât voi ? urlă leul.
- El e stăpânul nostru. Nu-i pe lumea asta cineva mai deștept decât omul, vezi să nu-i cazi în mâini, că s-a zis cu tine !
Leul s-a înfuriat și mai tare pe om, a lăsat în plata domnului dobitoacele și și-a căutat de drum.
Ceva mai încolo s-a oprit mirat lângă un bou și o vacă cu grumajii prinși într-un jug de lemn.
- Cine și-a bătut joc de voi în halul ăsta ? îi ispiti leul.
- Și-a bătut joc ? Dacă te-ar auzi omul, stăpânul nostru, ar fi vai și-amar de pielea ta. Vezi să nu-i cazi în mâini, că s-a zis cu tine.
A pornit leul mai departe. Într-un desiș a dat de un cogeamite urs. Ghearele îi erau tăiate, dinții dezbătuți.Abia de se mai hrănea, sărmanul, cu pomușoare. S-a uitat leul la urs și a urlat amenințător.
- Spune-mi, chiar să fie omul mai puternic decât tine ?
- E mai puternic, răspunse ursul. Eu am argățit la un om și știu ce spun. Odată mă cheamă la el și zice: Ia stai frățioare, păi ghearele tale sunt cam lungi și te împiedică să te hrănești. Ba și dinții se clatină și nu-s buni de nimic.Dacă te învoiești să ți-i scot, eu ți-oi aduce mâncare, cât ți-a pofti inima ! " M-am potrivit ca un prost. Da el, șmecherul, mi-a retezat ghearele, m-a lăsat fără nici un dinte în gură, apoi mi-a aruncat niște nisip în ochi și a șters-o.
Leul s-a înfuriat și mai și. El l-a lăsat pe urs tânguindu-se și a pornit în căutarea omului.
Tot mergând, după o vreme vede alt leu cu laba prinsă într-un copac despicat de sus în jos. Oricât încercase leul să scoată laba din prinsoare și să fugă, nu izbutise.
Leul s-a apropiat de el și îl întrebă :
- Cum ai nimerit aici ? Cine te-a păcălit ?
- Omul, răspunse sărmanul. Ferește-te de el, nu de alta, dar e foarte viclean.Eu, când m-am întâlnit cu el, l-am întrebat ce meserie are. Da el mi-a răspuns: "Meseria mea nu mă lasă să îmbătrânesc. Eu pot să-ți dărui un talisman, care o să te păzească de moarte. Dar mai întâi trebuie să-mi ajuți să tai copacul acesta." Și iată că s-a apropiat omul de copac, i-a retezat vârful, l-a despicat, a bătut o pană în despicătură și-mi zise: "Vâră laba aici !"Eu am vârât laba, da vicleanul despică o pană cu toporul și mă lasă cu laba prinsă în crăpătură. Apoi mi-a aruncat cu nisip în ochi și pe-aici ți-i drumul !
Primul leu ascultă până la capăt întâmplarea, apoi izbucni în hohote și urlă:
- M-auzi, omule ? Dacă-am să pun laba pe tine, am să-ți plătesc cu vărf și îndesat pentru toate durerile pe care le-ai pricinuit acestor ființe nevinovate !
Și el a pornit din nou în căutarea omului.
Când colo dă cu ochii de-un biet șoricel pipernicit ca vai de el. Leul întinde laba să-l strivească, da șoricelul îl roagă:
- Nu mă omorî, atotputernicule, căci dacă ai să mă mănânci, tot n-o să te saturi. Iar dacă ai inimă în tine și o să-mi dai drumul, n-o să-ți fie mai foame decât acum. De-o să mă lași cu zile, te voi scăpa și eu la nevoie.
- Tu să mă scapi pe mine ? zâmbi amuzat leul. Ia aminte, că nu-i pe lume suflare, care ar putea să mă învingă sau să-mi pricinuiască vreun rău.
Dar șoricelul o ținea pe-a lui:
- Jur că o să te scap de la moarte, când o să nimerești la gea încercare.
Leul nu luă în serios vorbele șoricelului, dar își zise în sine :" Dacă o să-l mănânc, n-o să-mi ajungă nici pe o măsea.Ducă-se în plata Domnului".
Și i-a dat drumul.
Dar s-a întâmplat ca acel leu să cadă în groapa săpată de un vânător. Acesta l-a legat fedeleș cu funii groase și trainice și cu niște curele bine tăbăcite.
Acu veni rândul șoricelului să se țină de cuvânt. Soarta i-a hărăzit să-și bată joc de leul cel fălos. Anume ea l-a și îndrumat pe șoricel spre locul cu pricina. Șoricelul s-a apropiat de fiară și i-a șoptit:
”Mă mai ții minte ? Eu sunt bietul șoricel căruia i-ai dăruit viața. Acum a venit rândul meu să te ajut.Tu ai nimerit pe mâinile omului, dar eu am să te scap de la moarte.
CĂCI BINELE CU BINE SE RĂSPLĂTEȘTE.
Tot atunci șoricelul a și prins a roade funiile și curelele cu care era legat leul.
În cele din urmă leul s-a pomenit în libertate. Șoricelul s-a ascuns în coama lui și leul a pornit în goană spre munții din depărtare.
O, leule, împărat al fiarelor, gândește-te la șoricel, cea mai firavă ființă dintre locuitorii munților și nu uita cui îi datorezi viața !
Papirus - este un material în formă de
foiță, obținut din planta papirus
(o plantă acvatică din Africa
Centrală și Delta Nilului)
- pe acest material se scria în
antichitate.
