CRI, CRI
de Tudor Arghezi
M-am pomenit într-o seară cu o vizită neașteptată. Pe masă, printre manuscrise și condeie, apăru, la etajul unde sălășuiesc, într-o insula de asfalt, un greiere elegant. N-aș putea spune cât a fost el de surprins de prezența mea în mijlocul unui talaz de hârtii mâzgălite, răzimată-n cot și silind un alt greiere, mic, prins între degete și muiat în cerneală, să fac slove minuscule, identice în intimitatea lor cu cântecul lui de clopoțel cât bobul de mazăre. S-a oprit pe masă și a stat să se reculeagă. Îmi închipui că m-a văzut și că a rămas confuz de ciudata mea îndeletnicire, el, care cunoștea munca spicelor, rumegatul vitelor, ghitara vântului și osârdia cârtiții oarbe.
În fața lui am avut un sentiment speriat, modificat de un sentiment îngeresc. M-am ridicat respectuos de pe scaun și, fără să vreau, l-am salutat:
- Bună seara, domnule Greiere de Câmp, încorsetat în platoșe lucii, de mare cavaler. Cărei intenții datoresc onoarea vizitei domniei tale ? Stăteam în cot, scârbit de lumini artificiale și de zgomotul cetății unde cârtesc în singurătăți. Cine te-a trimis ? Cum te-ai strecurat până la mine, nestrivit de automobile și nemâncat de vrăbioi înainte de a intra în oras ? Scoate biletul: îmi închipui că te-au trimis copiii mei cu o scrisoare. Unde i-ai lăsat ? în trifoi, sau, cu ochii pe jumătate adormiți, în scaunele lor de răchită ? Ce ți-au spus când ai plecat ?
Greierele răspunde, într-adevăr, fără să se miște de lângă tampon:
- Cri-cri !
- Dacă ai venit să-mi ții de urât, să mă ierți că nu am unde te adaposti ! Pâlnia telefonului, când o cânta în urechea ta, obițnuită cu muzica lină, te vei înfricoșa. Dumneata ești un neastâmpărat; te cunosc: îți place să fugi și să te întorci, să sari în sus și să te pitești în iarbă. N-am iarbă decât în peisajul de colo, și iarba-i de ulei, și peisajul cu geam: ai vrea să intri și te oprește sticla.
Du-te înapoi ! Odihnește-te puțin. Ai să străbați două județe întregi, Ilfovul și Prahova. Haide, sunt orele zece și un sfert și vreau mâine dis-de-dimineață să fii îndărăt, să-mi deștepți copiii, cântându-le "cri-cri" în horbota pernei și să-i pupi din partea mea pe cercelul urechii.
Greierul a înțeles:
- Cri-cri! - și se aruncă de pe masă în întuneric.
Doamne tu te-ai gândit la mine și mi-ai trimis o mângâiere pe care astă-seară am căutat-o în deșert.
