NUCA - de Aurora Luchian

NUCA de  Aurora Luchian  Pe la prânz o nucă mică A simțit că din pom pică. Coaja verde-o părăsi  Dezgolită se-ngrozi!  Când aproape solu-atinse,  Biata, ochii își închise.  Dar nu se strivi deloc  Deși auzise: Poc !  Aleargă Petrică-n grabă Luă nuca să o spargă: Sărmana se tot ferea Și nu prea o nimerea.  Dar Petre avea ciocan  Este tare năzdrăvan! Și-o lovește:o dată...nouă, Nuca se desface-n două. Alege miezul, frumos, Și-l mănâncă-i delicios !  Miezul a fost de folos,  Coaja de-aruncat la coș !