A fost o dată ca-n povești - un mic arici pe nume Mapi ce trăia în mijlocul pădurii alături de celelalte animale. Toate celelalte animale râdeau de el pentru că nu avea gheare la fel ca restul animalelor.
Dar Mapi nu se supăra, pentru că era blând și jucăuș de dimineața până seara.
Puteai spune că Mapi era un ghemotoc de blană doar că în loc de blană avea țepi. Așa ca orice alt arici, Mapi are undeva la 10 000 de țepi care îl ajută să se ferească de prădători. Are lăbuțele la fel ca mâinile unui om, mai precis, are câte 5 degețele la fiecare mână. Dar așa cum sunt aricii, și eroul nostru are mici defecte. Defectul său este că nu aude prea bine. Dar în schimb are mirosul - adică simțul olfactiv - foarte dezvoltat.
Astfel povestea se întâmpla în anotimpul verii, când plantele sunt înverzite, când florile au înflorit și când toate animalele pădurii se joacă unele cu celelalte cântând și țopăind fiind fericite în natură.
Nimeni nu bănuia ce avea să se întâmple.
Un grup de oameni au intrat în pădure și au înnoptat chiar lângă locul unde Mapi locuia. În acel loc își aveau căsuțele majoritatea animalelor . Era atât de frumos și era liniște și pace peste tot. Iepurii trăiau lângă vulpi iar ursul ajuta restul animalelor în fiecare dimineață prinzând pește și oferindu-le animalelor care nu-și gasiseră hrana până atunci. Adică, domnea starea de prietenie în întreaga pădure.
Acești oameni au dormit peste noapte în cort și au făcut focul. Au cântat, s-au bucurat și apoi au mers la culcare. Făcând atât de multă gălăgie, majoritatea animalelor s-au dus să vadă ce se petrece. Ajungând acolo primii, iepurii se ascundeau prin tufisuri urmărind ce făceau oamenii. Până și căprioarele s-au dus să vadă ce se întțmplă pentru că nu erau obișnuite să vadă oameni în mijlocul pădurii. După un spectacol pentru oameni, dar și pentru animalele poveștii noastre, aceștia s-au culcat. La fel au făcut și animalele. S-au întors în căsuțele și cuiburile lor și s-au dus la culcare.
Dar dimineața, oamenii plecaseră devreme. Dar în graba lor, oamenii au uitat focul aprins. A sărit o scânteie direct pe iarba uscată din jurul focului și aceasta s-a aprins. A început să ardă și a dat naștere unui foc care risca să fie extrem de mare datorită vântului care bătea și îl întețea.
Dar fiind dimineață, toate animalele ieșeau din casele lor pentru a se apuca de treaba de zi cu zi. Când Mapi simți mirosul de ars - v-am spus deja că avea mirosul foarte fin.
- Lume, s-a întâmplat ceva !! Atenție !
- Ce s-a întâmplat ? întrebă marmota adormită în timp ce se freca la ochi de somn.
- Focul, focul ! A izbucnit focul în pădure !
- Cum ? Cum s-ar fi putut întâmpla asta ? Toate animalele întrebau.
- O fi din cauza oamenilor care au dormit aici noaptea trecută ? întrebă și veverița.
- Nu știm, dar trebuie neapărat să facem ceva altfel ar putea să ajungă focul la noi și să ne distrugă casele și proviziile noastre !
Astfel Mapi luă conducerea și spuse:
- Vrăbiuțelor ! Zburați și dați de veste peste tot în pădure ca toate animalele să meargă la lac și să care apă către foc !
- Bine Mapi !
- Veverițelor, anunțați toate rozătoarele, inclusiv familia hamsterilor de pe deal să ne ajute să cărăm apa în pădure și să udăm pădurea în jurul focului să nu se răspândească mai mult !
Zis și făcut. Mapi a îndrumat toate animalele cu ce trebuie făcut pentru a ajuta la oprirea focului. Dar era greu de îndeplinit deoarece focul deja era mare și nu mai aveau cum să îl stingă.
Dar curajosul nostru, Mapi, a stat și s-a gândit la o soluție. Și-a dat seama că dacă nu făceau ceva, toată pădurea avea să ia foc și toate animalele vor avea de suferit ! Astfel s-a dus de unul singur să vorbească cu termitele.
- Termitelor, ajutați-ne !
- Sigur, ce s-a întâmplat de ești așa de speriat, Mapi ?
- A luat foc în pădure !
- Aoleu, păi și noi ce facem ? Termitele au început să alerge în toate părțile.
- Stați puțin, liniștiți-vă ! Am un plan !
- Bine, orice să putem ajuta pădurea, care este casa noastră, a tuturor!
Mapi vorbește cu termitele și pun planul la cale. Urșii cărau trunchiurile de copaci de mult doborâte ce erau prin pădure iar termitele mâncau lemnul astfel încat să facă o gaură în mijlocul lor. Toate animalele lucrau pentru a stinge focul. Termitele și ciocănitorile mâncau lemnul iar furnicile cărau așchiile de lemn din calea animalelor pe când restul animalelor adunau apa în gușile lor și o vărsau în găurile trunchiurilor de copaci. Urșii ridicau trunchiurile și le cărau până la locul cu pricina unde focul era mare și le rostogoleau acolo.
A durat aproape o zi de muncă, dar la sfârșitul zilei focul a fost stins și animalele au învățat din nou de ce sunt prietene unele cu celelalte. Fără ajutorul fiecărui animal din pădure, nu ar fi reușit să își salveze căsuțele.
Iar micul Mapi ajunse eroul pădurii pentru că a simțit de la o distanță așa de mare focul și a pus la cale un plan pentru stingerea lui. Toți cei ce făcuseră glume pe seama lui și au râs de el în trecut, acum și-au cerut scuze și Mapi a ajuns sa fie foarte fericit alături de prietenii lui din pădure. Până la adânci bătrâneți el a fost respectat și toată lumea îi vorbea frumos încercând să îl ajute ori de câte ori avea nevoie. Nimeni nu a uitat ce a făcut pentru a salva pădurea.
Morala povestiri:
- când mergeți în excursie sau în tabară în pădure, în primul rând asigurați-vă că ați stins focul așa cum trebuie și că nu sunteți o primejdie pentru viețuitoarele pădurii.
- Cel mai important aspect al acestei povestiri este acela de a ne arăta că nu este bine să judecam pe nimeni după aparențe, după înfățișare. Dacă un copil este putin diferit de noi, nu trebuie să râdem de el sau să-l necăjim din pricina asta - nici florile nu sunt toate la fel dar toate sunt frumoase în felul lor. Și așa cum toate animalele și florile și noi oamenii avem același Părinte - Bunul Dumnezeu care ne știe faptele și inimile nouă tuturor și... poate într-o zi, copilul de care ați râs va fi singurul care vă va înțelege cu adevărat când veți avea o problemă și vă va ajuta.
