VULPEA ȘI CORBUL
de Jean de la Fontaine
Jupânul Corb, pe-o creangă cocoţat,
Ţinea în clonţ un boţ de caş furat.
Ademenită de mirosul caşului,
Cumătra Vulpe-i spuse-aşa borfaşului:
-Să ne trăiţi mulţi ani , Măria Voastră,
că sunteţi zău, ca din cutie scos !
Iar de-aţi avea şi glasul mlădios
Pe cât v-arată penele frumos
Mă prind c-aţi fi vreo Pasăre Măiastră!”
Ci corbul, auzind-o, pe gânduri nu mai şade.
Deschide ciocul. Prada cade.
Şi vulpea , înghiţind-o, îl dăscăleşte:-“Bade,
Liguşitorii-nu ştiai, se pare
Trăiesc pe seama cui le dă crezare.
Dar lecţia pe care o-nvăţaşi
O fi făcând cât boțul tău de caş !…
Înmărmurit, croncanul juratu-s-a cumplit
Că n-o să se mai lase de-acuma păcălit.
