
Înaintea cui 
 Trebuie să-şi scoată fiecare pălăria?
( Frizerul )

Cine le face pe toate cu măsură?
( Croitorul )

Stă cu spatele la rege
 Dar regele nu se supără.
 ( Birjarul )

Două fete-mi poartă salbă
Una-i neagră, alta-i albă. 
Ne-ncetat se tot alungă
 Şi nu pot să se ajungă.
( Ziua şi noaptea )

Am o cloşcă,
C-o aripă neagră şi una albă.
Cu cea neagră îşi adună puii,
 Cu cea albă îi împrăştie.
 ( Ziua şi noaptea )
Peste tot gasesti in lume
 Cinci frati cu acelasi nume.
 (Degetele)

Câmpul alb, oile negre
 Cin-le vede nu le crede,
 Cin-le paște le cunoaște.
 (Scrisul)
Arunci sus, îi alb
 Pică jos, îi galben.
 (Oul)

În gradina lui Pandele
E un pom plin cu margele,
La culoare-s rosii toate
Cu codite-mperecheate.
(Cireșele)
E un pom plin cu margele,
La culoare-s rosii toate
Cu codite-mperecheate.
(Cireșele)

Am cămăși nenumărate
Le port pe toate îmbrăcate.
(Varza)
Le port pe toate îmbrăcate.
(Varza)

Am o casă văruită
 Nicăieri nu-i găurită.
 (Oul)

Iat-o nu-i
 Dacă nu-i
 Nici eu n-o spui.
 (Scânteia)

Ce se leagă cu gura
 Și nu se dezleagă cu mâna ?
 (Vorba)

Este un lucru
 Pe care unii îl au întreg,
 Alții pe jumătate
 Iar alții deloc.
 (Părinții)

Năframă vărgată
 Peste mare-aruncată.
 (Curcubeul)

Albă păsăruică,
Pe arac se urcă;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(Fasolea)
Pe arac se urcă;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(Fasolea)

Fetișoară
 Cu rochița roșioară,
 Când prind a te dezbrăca
 N-am de ce mă bucura
 Că încep a lăcrima.
(Ceapa)

Cupe albe sângerii,
 Stau pe lujere înfipte,
 Parc-ar fi niște făclii !
 Hei, ghicește-le, de ști !
(Lalelele)

Iarna-n frig, vara la soare,
 Neschimbat e la culoare !
 (Bradul)

Chiar de-și trece vara toată
 Sub al său cojoc țepos,
 Toamna când l-aruncă jos,
 Minunat e de bronzată.
 (Castana )

Îti vorbește
 Și turcește,
 Și-orice limbă nimerește.
 (Ecoul)

Cine te-ngână
 Și nu te superi ?
 (Ecoul)

S-a făcut de când e lumea
 Și va fi cât va fi lumea.
 (Drumul)

Ascuns în cămașă verde,
 Miezul de foc nu se vede.
 Când mănânci o feliuță,
 Parcă sufli-n muzicuță.
(Pepenele)

O mie de frățiori,
 O mie de dințișori
 Stau înfipti câte o mie
 Într-un fund de farfurie.
 (Floarea - soarelui)

Ce cade-n apă
 Și nu face stropi ?
 (Frunza)

Clopoțel mititel
 Cine sună lin din el ?
 Nimeni ! Nimeni !
 Numai vântul,
 Clătinându-l, legănându-l,
 Dă de veste-n toată țara
 Că sosește primăvara.
 (Ghiocelul)

Ce-i roșu, măr nu-i;
 Crește-n pământ, ceapă nu-i ?
 (Sfecla) 

Cu cămașa foi și cline,
 Cămările toate pline,
 Toamna sunt de recoltat
 Și hambarele de ocupat.
 (Știuletele)

Printre mulți stejari e unul
 Gros și multisecular,
 Îl iubim precum străbunii
 Și-l numim cu drag....
 (Gorunul)

După deal, dintr-un tezaur
 Au țâșnit săgeti de aur.
 (Grâul) 

 
