PRIMUL GHIOCEL
Autor necunoscut
În grădină, mititel,
Mi-a surâs un ghiocel !
M-a rugat, până spre seară,
Ca să-i fac o plăpumioară
Călduroasă, din zăpadă,
Gerul ca să nu mi-l vadă!
Și să doarmă liniștit
Până-n zori, la răsărit!
Dar o rază de la soare
Sărutând gingașa floare,
Plăpumioara a topit!
Ghiocelul s-a albit
Și așa de mititel
A sunat din clopotel:
Primăvara a venit!
Nimeni nu l-a auzit.
Că-necată în lumină,
Zumzăia și o albină!
Улетели метели зимы,
|
|