VÂNTUL HĂRNICELUL !
de Aurora Luchian Vaslui
Vântul e un hărnicel
Aşa este el de fel !
Mereu are câte-o treabă
Şi peste toate aleargă!
Vâjj ! lângă un lac se-arată
Ca să împingă o barcă;
Căci se poticnea mereu
Şi pescarul vâslea greu !
Apoi zbură, c-a zărit,
Florile ce-au înflorit,
S-ajute-n polenizare
Munca sa-i folositoare !
Vreţi să ştiţi ce a urmat ?
Are rufe de uscat !
Le suflă, le mai izbeşte,
Până treaba-şi isprăveşte.
Vai ! norii se duc spre munte !
Fuge-n grabă să-i înfrunte:
-La câmpie, la udat,
Că plantele s-au uscat!
Ce mai am azi ? Mai nimic !
Să mă odihnesc un pic.
Mâine în zori, voi vedea
Ce treburi voi mai avea !
|
|
