LĂSTUNUL de Otilia Cazimir

LĂSTUNUL de  Otilia  Cazimir Peste dealul lui Păun Se coboară un lăstun: Vede fânul strâns în clăi. Vede satul peste văi, Și mai vede-n nori de praf Sârmele de telegraf Fără nici o rândunică... Inimioara-i mititică Bate repegior de frică. Cată colo, cată ici, Cercetând cu ochii mici. - Cip-cirip, cip-cirici ! Nu vă fie cu bănat, N-ați văzut trecând pe-aici Stoluri lungi și ușurele De lăstuni și rândunele, Să m-agăț și eu de ele ? Că am cam întârziat Și mă prinde iarna-n sat, Singurel și supărat !