O stăncuță cu penele zburlite stătea pe o creangă țopăind și cârlind să-i mai treacă de foame și frig:
”Cine a văzut niște grăunțe ? Cine a văzut niște grăunțe ?”
Vâjjjj ! făcu vântul și-o smulse de pe creangă înecând-o într-un spulber înghețat...
- Aici, aici sunt niște boabe, auzi ea și văzu un om de zăpadă care avea în pală o grămăjoară de boabe de porumb.
- Aoleu, ce comoară ! spuse stăncuța și începu să le ciugulească fericită.
- Am vrut să le dau veveriței ! șopti el. Dar mi-a furat nasul !
- Nu zău ! se miră stăncuța, înghițind două boabe dintr-o dată. Dar de unde le ai ?
- Au rămas de la căluțul care i-a adus pe copii când au venit să ia bradul din pădure.
- Și nu te-ai dus cu ei ?
- Am vrut să mă duc dar vântul a șters urmele saniei...Și tare mi-i urât.
- Lasă că-ți arăt eu drumul !
Satul nu era departe...Începuse să amurgească, zăpada se făcuse albastră, iar ferestrele caselor se luminau una câte una, ca niște licurici zburători.
- Ce frumos e ! șopti omul de zăpadă.
- Am ajuns ! cârâi stăncuța.
- Rămâi cu bine ! Și-ți mulțumesc !
Omul de zăpadă porni pe uliță, dar îndată câinii îl simțiră și începură să-l latre răgușit pe la porți.
”Om bun !” ”Om bun !” le șoptea omul de zăpadă. ”Îmi caut prietenii ” și ei îl lăsară să treacă, ba chiar să privească prin ferestrele luminate...”Oare or fi la casa asta ?” Dar în fiecare casă era câte un copil, doi, trei...Erau atât de voioși...
Bunicile și mamele lor scoteau cozonacii și plăcintele rumene din cuptor...în timp ce ei poleiau nucile să-și împodobească cu globuri frumos colorate brazii și puneau flori din hârtie creponată în sorcove.
Omul de zăpadă se oprea acum la fiecare fereastră luminată, se uita înăuntru și tare era bucuros. La casa cu cele mai multe ferestre zări bradul. Umblă până când începură să se stingă toate luminile la ferestre.
Atunci se culcă și el ostenit și fericit, chiar lângă pragul unei case unde văzu cei mai mulți copii.
În zori, cel mai mare dintre copiii casei îl zări.
- Ia sculați...își strigă el frații mai mici, să vedeți cine-i la noi în ogradă !
- Omul de zăpadă ! Omul de zăpadă !
Omul de zăpadă se trezi în strigătele lor voioase și se simți foarte fericit.
