Un bou ca toți boii, puțin la simțire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Și decât toți frații mia cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat
- Un bou în post mare ? - Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, știu că e mai bine
Să ai totdeauna un dram de noroc.
Așa d-a vieței veselă schimbare
Cum și de mândrie boul stăpânit
Se credea că este decât toți mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Vițelul atuncea pli de bucurie
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă și livezi o mie:
”Mă duc, zise-ndată, nițel fân să-i cer”.
Făr-a pierde vreme, vițelul pornește
Ajunge la unchiu, cearcă a intra:
Dar pe loc o slugă vine și-l oprește:
”Acum doarme, zise, nu-l poci supăra.”
- ”Acum doarme ? ce fel ! pentru-ntâia dată
După prânz să doarmă. Obiceiul lui
Era să nu șază ziua niciodată;
Ast somn nu prea-mi place, și o să i-o spui”.
- ”Ba să-ți cați de treabă, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Priimit în casă dacă vrei să fii.”
La o mojicie atâta de mare,
Vițelul răspunde că va aștepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece făr-a se uita.
Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Însă socotește că unchiu-a orbit;
Căci fără-ndoială nu putea a crede
Că buna sa rudă să-l fi ocolit.
A doua zi iarăși prea de dimineață,
Să-i găsească vreme la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheață
Ca să-i facă bine, de el pomeni.
”Boierule, zise, așteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu”
- ”Cine ? a mea rudă ? mergi de-l dă pe scară,
N-am astfel de rude, și nici voi să-l știu”.
