AFRICA în frumoasele fotografii ale lui SCOTT STULBERG

Scott Stulberg este un fotograf care în peste 25 de ani de activitate s-a specializat în fotografii de călătorie și lucrează pentru mai multe agenții printre care renumitele Corbis și Getty Images.

Exemplare din fotografiile sale sunt expuse în expoziții din întreaga lume. Câteva imagini foarte frumoase sunt expuse la expoziția permanentă de la Națiunile Unite (UNO) și la Centrul medical UCLA în camerele a peste 60 de bolnavi internați aici.

Mai jos aveți o selecție din albumul despre Africa - veți vedea și oameni din Africa și mai ales copii - după cum vedeți, dragii mei prieteni inteligenți și frumoși, copiii din Africa - la fel ca toți copiii din lume - sunt frumoși, curioși să afle despre lume și chiar dacă sunt foarte săraci, și lor le plac jucăriile, și ei cântă, și ei își iubesc părinții ca și voi.  Pentru că știu că înțelegeți lucruri mult mai grele decât ce vreau eu să spun acum, am să vă aduc aminte că atunci când sunteți supătați că părinții nu v-au cumpărat anumite lucruri.....vă rog, mai gândiți-vă odată : sunt copii care nu știu ce este o ciocolată sau o prăjitură cu frișcă....adică....niște fleacuri pentru voi.

V-am pus câteva cântece africane, cântate de una din cele mai mari cântărețe ale continentului ”negru” - asta vă poate ajuta să înțelegeți mai bine cum sunt africanii.

© Scott Stulberg

POVESTIRI ISTORICE - ȘTEFAN CEL MARE

ARCUL  ȘI TOLBA CU SĂGEȚI

de  Dumitru Almaș

Pe vremea când Ştefan cel Mare era copilandru se dusese vestea că undeva, într-o peşteră din Munţii Neamţului, în mijlocul codrilor numiţi ai Strihanului, s-ar găsi ascuns din vremuri străvechi un arc cu săgeţi vrăjite.


Arcul acela - se spunea - fusese anume lăsat acolo de un viteaz care-şi găsise adăpost în acea peşteră când fusese împresurat de o întreagă armie de tătari. Iar viteazul nu fusese altul decât acela care întemeiase ţara Moldovei.

- Atâta se mai ştie, adăugau bătrânii clătindu-şi bărbile, că numai "flăcăul fără pereche-n lume", dacă ar putea pune stăpânire pe arc, ar putea să domnească peste Moldova aşa fel încât nimeni n-ar mai izbuti să-i calce hotarul fără a-şi primi pedeapsa.

Numai că peştera din codrii Strihanului a ajuns, urmau ei, în puterea unui urs de o sălbăticie neînchipuită, care i-a răpus pe toţi cei care s-au apropiat de acele locuri şi de-atunci nimeni n-a mai avut curajul să-l înfrunte pe urs.

- Ba eu aş cuteza, a zis Ștefan aflând aceasta. M-oi duce să găsesc ursul. Să-l dobor şi să dobândesc arcul.

Apoi, cu toate sfaturile dimpotrivă ale celor din preajmă, băiatul a început să se pregătească. Apucă ghioaga cea mai tare, încălecă pe cel mai iute. Puse câteva merinde într-o desagă şi porni.

Urcă spre Munţii Neamţului, spre pădurea Strihanului şi, după o cale lungă, ajunse la peşteră şi legă calul de un trunchi.

În peşteră, agăţate de un stei, se vedeau tolba şi arcul.


Ştefan întinse mâna...



Atunci, dintr-un cotlan, de nu ştiu unde, se auzi un mormăit cumplit. O singură zvâcnire de spaimă îl străpunse pe Ștefan. Numai una... ca fulgerul se răsuci spre fiară. Ridică ghioaga şi lovi... ca trăznetul lovi...


Orb de durere, ursul se prăvăli. În clipa aceea Ştefan prinse în mâna arcul, întinse coarda şi slobozi o săgeată în inima ursului.


După aceea ieşi pe pajistea ruginită de frunzele cu licăr de aramă a toamnei.
Răsuflă din greu după fierbinţeala luptei şi, zâmbind cu mulţumire, încălecă şi plecă pe calea întoarsă.


Ducea tolba cu săgeţi şi arcul.


Arcul despre care se ştie că Stefan cel Mare al Moldovei nu s-a mai despărţit de el pâna la moarte.

POVESTIRI ISTORICE - VLAD ȚEPEȘ

POVESTE CU VLAD ȚEPEȘ  
- poveste populară

Se spune că temutul domnitor Vlad Ţepeş pusese ordine în ţară aşa cum nimeni nu o mai făcuse până atunci.


El scăpase ţara de hoţi, de lacomi şi de necinstiţi. Puteai să laşi o pungă plină cu bani în drum şi nu cuteza nimeni să o ia.




Vodă a vrut să se convingă că nimeni în ţara sa nu mai cuteza a fura, aşa că într-una din zile a hotărât să pună la o fântână, aflată la o răscruce, o cupă de aur.


- Oare cupa nu-i va ispiti pe drumeţi ? întrebă unul dintre însoţitorii lui Ţepeş. Nu ar fi bine să punem strajă ?


- Să bea toţi drumeţii apă rece cu această cupă, iar singura strajă să fie cinstea.


Oamenii se opreau la fântână, se minunau de frumuseţea cupei, beau apă cu ea, dar nimeni nu a cutezat să o ia.


După câţiva ani, o femeie care venise la apă a descoperit că preţioasa cupă a dispărut. Atunci ea a zis:


- Să ştiţi că nu mai este domn Vlad Ţepeş, duşmanul hoţilor şi tâlharilor !


Şi chiar aşa era. Domnitorul pierduse tronul Ţării Româneşti şi o dată cu el plecase şi cinstea din ţară.