Toulon este un oraș de pe Riviera Franceză și un mare port pe coasta Mediteranei, cu o bază navală franceză majoră. Situat în regiunea Provence-Alpi-Coasta de Azur, Toulon este capitala departamentului Var.
08), al nouălea ca mărime din Franța. Toulon este al patrulea oraș francez ca mărime de pe coasta Mediteranei după Marsilia, Nisa și Montpellier.
Toulon este un centru important pentru construcția navală, pescuitul, producerea vinului și fabricarea de echipamente aeronautice, armamente, hărți, hârtie, tutun, imprimare, încălțăminte și echipamente electronice.
Portul militar din Toulon este principalul centru naval de pe coasta mediteraneană a Franței, domiciliul transportatorului aerian francez Charles de Gaulle și al grupului său de luptă. Flota mediteraneană franceză are sediul la Toulon.
08), al nouălea ca mărime din Franța. Toulon este al patrulea oraș francez ca mărime de pe coasta Mediteranei după Marsilia, Nisa și Montpellier.
Toulon este un centru important pentru construcția navală, pescuitul, producerea vinului și fabricarea de echipamente aeronautice, armamente, hărți, hârtie, tutun, imprimare, încălțăminte și echipamente electronice.
Portul militar din Toulon este principalul centru naval de pe coasta mediteraneană a Franței, domiciliul transportatorului aerian francez Charles de Gaulle și al grupului său de luptă. Flota mediteraneană franceză are sediul la Toulon.
Săpăturile arheologice, cum ar fi cele de la Peștera Cosquer de lângă Marsilia, arată că coasta Provenței a fost locuită încă din epoca paleoliticului. Coloniștii greci proveneau din Phocaea, Asia Mică, în secolul al VII-lea î.Hr. și au stabilit depozite comerciale de-a lungul coastei, inclusiv una, numită Olbia, la Saint-Pierre de l'Almanarre la sud de Hyères, la est de Toulon. Ligurii s-au stabilit în zonă începând din secolul al IV-lea î.Hr.
În secolul al II-lea î.Hr., locuitorii din Massalia (actuala Marsilia) i-au chemat pe romani să îi ajute să pacifice regiunea. Romanii i-au învins pe liguri și au început să-și înceapă propriile colonii de-a lungul coastei. A fost fondată o așezare romană în actuala locație din Toulon, cu numele Telo Martius - Telo, fie pentru zeița izvoarelor, fie din latinescul tol, baza dealului - și Martius, pentru zeul războiului. Telo Martius a devenit unul dintre cele două centre principale de fabricare a coloranților romani, producând culoarea purpurie folosită în haine imperiale, realizată din melcul local de mare numit murex și din ghindele stejarilor. Portul din Toulon a devenit un adăpost pentru navele comerciale, iar numele orașului s-a schimbat treptat de la Telo la Tholon, Tolon și Toulon.
În secolul al II-lea î.Hr., locuitorii din Massalia (actuala Marsilia) i-au chemat pe romani să îi ajute să pacifice regiunea. Romanii i-au învins pe liguri și au început să-și înceapă propriile colonii de-a lungul coastei. A fost fondată o așezare romană în actuala locație din Toulon, cu numele Telo Martius - Telo, fie pentru zeița izvoarelor, fie din latinescul tol, baza dealului - și Martius, pentru zeul războiului. Telo Martius a devenit unul dintre cele două centre principale de fabricare a coloranților romani, producând culoarea purpurie folosită în haine imperiale, realizată din melcul local de mare numit murex și din ghindele stejarilor. Portul din Toulon a devenit un adăpost pentru navele comerciale, iar numele orașului s-a schimbat treptat de la Telo la Tholon, Tolon și Toulon.
Toulon a fost creștinat în secolul al V-lea și a fost construită prima catedrală. Honoratus și Gratianus din Toulon (Gratien), potrivit Gallia Christiana, au fost primii episcopi din Toulon, dar Louis Duchesne îi dă lui Augustalis primul episcop istoric. El a asistat la consiliile din 441 și 442 și a semnat în 449 și 450 scrisorile adresate papei Leon I din provincia Arles.
Un Sfânt Ciprian, discipol și biograf al Sf. Cesarius din Arles, este de asemenea menționat ca episcop de Toulon. Episcopatul său, început în 524, nu se încheiase în 541; el a convertit la catolicism doi șefi vizigoti, Mandrier și Flavian, care au devenit anchoriti și martiri pe peninsula Mandrier. Pe măsură ce barbarii au invadat regiunea și puterea romană s-a prăbușit, orașul a fost atacat frecvent de pirați și de saracini. În 1095, contele Gilbert de Provence a fost construită o nouă catedrală.
În 1486 Provence a devenit parte a Franței. Curând după aceea, în 1494, Charles VIII al Franței, cu intenția de a face Franța o putere maritimă pe Mediterana și pentru a-și susține campania militară în Italia, a început să construiască un port militar la portul din Toulon. Campania sa italiană a eșuat, iar 1497, conducătorii de la Genova, care controlau comerțul pe acea parte a Mediteranei, au blocat noul port.
În 1524, ca parte a luptei sale îndelungate împotriva împăratului Charles V și a Sfântului Imperiu Roman, regele François I al Franței a finalizat un puternic fort nou, Tour Royale, Toulon, la intrarea în port. Cu toate acestea, câteva luni mai târziu, comandantul noului fort l-a vândut comandantului unei armate a Sfântului Imperiu Roman, iar Toulon s-a predat.
În 1543, Francisc I a găsit un nou aliat surprinzător în lupta sa împotriva Sfântului Imperiu Roman. El a invitat flota amiralului otoman Barbarossa la Toulon ca parte a alianței franco-otomane. Locuitorii au fost nevoiți să plece, iar marinarii otomani au ocupat orașul pentru iarnă. Vezi ocupația otomană din Toulon.
În 1646, o flotă a fost adunată la Toulon pentru bătălia majoră de la Orbetello, cunoscută și sub numele de Bătălia de la Isola del Giglio, comandată de primul mare amiral al Franței, tânărul mare amiral marchiz de Brézé, Jean Armand de Maillé-Bréze din 36 de galeoni. , 20 de galere și o mare parte a vaselor minore. Această flotă transporta la bord o armată de 8.000 de infanterie și 800 de cavalerie și bagajele sale sub Thomas de Savoia, cu puțin timp înainte de un general în serviciul spaniol.
Regele Ludovic al XIV-lea a fost hotărât să facă Franța o mare putere maritimă. În 1660, ministrul său Jean-Baptiste Colbert a ordonat lui Sébastien Le Prestre de Vauban să construiască un nou arsenal și să fortifice orașul. În 1707, în timpul războiului de succesiune spaniolă, Toulon a rezistat cu succes unui asediu al armatei imperiale condusă de ducele Victor Amadeus al II-lea din Sardinia Savoy și prințul Eugeniu. Cu toate acestea, în 1720, orașul a fost răvășit de ciuma neagră, venită din Marsilia. Au murit treisprezece mii de oameni / jumătate din populație.
În 1790, în urma Revoluției Franceze, Toulon a devenit centrul administrativ al departamentului Var. Liderii orașului au fost, însă, în mare parte regali și au salutat sosirea unei flote britanice. La asediul lui Toulon, britanicii au fost expulzați de o forță franceză a cărei artilerie a fost condusă de un tânăr căpitan, Napoleon Bonaparte. Pentru a pedepsi pe Toulon pentru revolta sa, orașul și-a pierdut statutul de capitală de departament și a fost redenumit pe scurt Port-de-la-Montagne.
Un Sfânt Ciprian, discipol și biograf al Sf. Cesarius din Arles, este de asemenea menționat ca episcop de Toulon. Episcopatul său, început în 524, nu se încheiase în 541; el a convertit la catolicism doi șefi vizigoti, Mandrier și Flavian, care au devenit anchoriti și martiri pe peninsula Mandrier. Pe măsură ce barbarii au invadat regiunea și puterea romană s-a prăbușit, orașul a fost atacat frecvent de pirați și de saracini. În 1095, contele Gilbert de Provence a fost construită o nouă catedrală.
În 1486 Provence a devenit parte a Franței. Curând după aceea, în 1494, Charles VIII al Franței, cu intenția de a face Franța o putere maritimă pe Mediterana și pentru a-și susține campania militară în Italia, a început să construiască un port militar la portul din Toulon. Campania sa italiană a eșuat, iar 1497, conducătorii de la Genova, care controlau comerțul pe acea parte a Mediteranei, au blocat noul port.
În 1524, ca parte a luptei sale îndelungate împotriva împăratului Charles V și a Sfântului Imperiu Roman, regele François I al Franței a finalizat un puternic fort nou, Tour Royale, Toulon, la intrarea în port. Cu toate acestea, câteva luni mai târziu, comandantul noului fort l-a vândut comandantului unei armate a Sfântului Imperiu Roman, iar Toulon s-a predat.
În 1543, Francisc I a găsit un nou aliat surprinzător în lupta sa împotriva Sfântului Imperiu Roman. El a invitat flota amiralului otoman Barbarossa la Toulon ca parte a alianței franco-otomane. Locuitorii au fost nevoiți să plece, iar marinarii otomani au ocupat orașul pentru iarnă. Vezi ocupația otomană din Toulon.
În 1646, o flotă a fost adunată la Toulon pentru bătălia majoră de la Orbetello, cunoscută și sub numele de Bătălia de la Isola del Giglio, comandată de primul mare amiral al Franței, tânărul mare amiral marchiz de Brézé, Jean Armand de Maillé-Bréze din 36 de galeoni. , 20 de galere și o mare parte a vaselor minore. Această flotă transporta la bord o armată de 8.000 de infanterie și 800 de cavalerie și bagajele sale sub Thomas de Savoia, cu puțin timp înainte de un general în serviciul spaniol.
Regele Ludovic al XIV-lea a fost hotărât să facă Franța o mare putere maritimă. În 1660, ministrul său Jean-Baptiste Colbert a ordonat lui Sébastien Le Prestre de Vauban să construiască un nou arsenal și să fortifice orașul. În 1707, în timpul războiului de succesiune spaniolă, Toulon a rezistat cu succes unui asediu al armatei imperiale condusă de ducele Victor Amadeus al II-lea din Sardinia Savoy și prințul Eugeniu. Cu toate acestea, în 1720, orașul a fost răvășit de ciuma neagră, venită din Marsilia. Au murit treisprezece mii de oameni / jumătate din populație.
În 1790, în urma Revoluției Franceze, Toulon a devenit centrul administrativ al departamentului Var. Liderii orașului au fost, însă, în mare parte regali și au salutat sosirea unei flote britanice. La asediul lui Toulon, britanicii au fost expulzați de o forță franceză a cărei artilerie a fost condusă de un tânăr căpitan, Napoleon Bonaparte. Pentru a pedepsi pe Toulon pentru revolta sa, orașul și-a pierdut statutul de capitală de departament și a fost redenumit pe scurt Port-de-la-Montagne.
Toulon la 1850
În timpul războaielor napoleoniene, din 1803 până în 1805, o flotă britanică condusă de amiralul Horatio Nelson a blocat Toulon.
În 1820, statuia care a devenit cunoscută sub numele de Venus de Milo a fost descoperită pe insula greacă Milo și văzută de un ofițer naval francez, Emile Voutier. El l-a convins pe ambasadorul Franței în Turcia s-o cumpere și a adus-o la Toulon pe nava sa, Estafette. De la Toulon a fost dusă la Luvru.
În 1820, Toulon a devenit bază pentru cucerirea coloniilor Franței în Africa de Nord. În 1820, o flotă franceză cu o armată a plecat de la Toulon pentru cucerirea Algeriei.
1849, în timpul scurtei a doua republici franceze, Georges-Eugène Haussmann a fost numit prefect al Var. În timpul anului său de prefect, a început o reconstrucție majoră a orașului, similar cu ceea ce avea să facă ulterior la Paris. A doborât părți mari ale vechilor fortificații și a construit bulevarde și piețe noi. Noua Operă din Toulon, a doua ca mărime din Franța, a fost deschisă în 1862.
În 1867, la ordinul Napoleon al III-lea, generalul François Achille Bazaine a ajuns la Toulon fără o întâmpinare oficială după ce a abandonat campania militară mexicană și împăratul Maximilian I al Mexicului.
În august 1935, cu un an înaintea domniei Frontului Popular, răscoalele violente ale muncitorilor șantierelor navale din Toulon s-au opus politicii de austeritate. Acest lucru a dus la un număr mare de decese și răniți; s-a impus o stare de urgență.
În timpul celui de-al doilea război mondial, după debarcările aliate din Africa de Nord (operațiunea cu torță), armata germană a ocupat sudul Franței (Case Anton). Orașul a fost bombardat de către Aliați în noiembrie 1943ui , cu o mare parte a portului distrus și cinci sute de rezidenți uciși. Toulon a fost eliberat de Forțele Franceze Libere ale generalului Jean de Lattre de Tassigny la 28 august 1944 în bătălia de la Toulon.
În 1974, Toulon a devenit din nou prefectura sau centrul administrativ al Var. Cinci ani mai târziu, Universitatea din Toulon s-a deschis. Toulon a fost unul dintre cele patru orașe franceze unde extrema-dreapta Front National a câștigat alegerile locale din 1995.
În 1820, statuia care a devenit cunoscută sub numele de Venus de Milo a fost descoperită pe insula greacă Milo și văzută de un ofițer naval francez, Emile Voutier. El l-a convins pe ambasadorul Franței în Turcia s-o cumpere și a adus-o la Toulon pe nava sa, Estafette. De la Toulon a fost dusă la Luvru.
În 1820, Toulon a devenit bază pentru cucerirea coloniilor Franței în Africa de Nord. În 1820, o flotă franceză cu o armată a plecat de la Toulon pentru cucerirea Algeriei.
1849, în timpul scurtei a doua republici franceze, Georges-Eugène Haussmann a fost numit prefect al Var. În timpul anului său de prefect, a început o reconstrucție majoră a orașului, similar cu ceea ce avea să facă ulterior la Paris. A doborât părți mari ale vechilor fortificații și a construit bulevarde și piețe noi. Noua Operă din Toulon, a doua ca mărime din Franța, a fost deschisă în 1862.
În 1867, la ordinul Napoleon al III-lea, generalul François Achille Bazaine a ajuns la Toulon fără o întâmpinare oficială după ce a abandonat campania militară mexicană și împăratul Maximilian I al Mexicului.
În august 1935, cu un an înaintea domniei Frontului Popular, răscoalele violente ale muncitorilor șantierelor navale din Toulon s-au opus politicii de austeritate. Acest lucru a dus la un număr mare de decese și răniți; s-a impus o stare de urgență.
În timpul celui de-al doilea război mondial, după debarcările aliate din Africa de Nord (operațiunea cu torță), armata germană a ocupat sudul Franței (Case Anton). Orașul a fost bombardat de către Aliați în noiembrie 1943ui , cu o mare parte a portului distrus și cinci sute de rezidenți uciși. Toulon a fost eliberat de Forțele Franceze Libere ale generalului Jean de Lattre de Tassigny la 28 august 1944 în bătălia de la Toulon.
În 1974, Toulon a devenit din nou prefectura sau centrul administrativ al Var. Cinci ani mai târziu, Universitatea din Toulon s-a deschis. Toulon a fost unul dintre cele patru orașe franceze unde extrema-dreapta Front National a câștigat alegerile locale din 1995.
