duminică, 17 iulie 2016

Note de vacanta: CONSTANTA - STATUIA LUI OVIDIU




Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța )



Ochii calatorului venit la Constanta se vor atinti, fara indoiala si asupra Pietii strajuite de statuia lui Ovidiu -acest faimos bard al antichitatii ce se odihneste in pamantul dobrogean si caruia, peste veacuri, oamenii acestor locuri aveau sa-i aduca recunostinta lor nemarginita.

Sa poposim pentru o clipa ori pentru mai multe in fata statuii ca si cum am pasi pe tarmul miraculos al poeziei...


"Atuncea dar cand Pontul si Dunarea spumand,
De iarna-mbratisate prin pelita de gheata
P-a Istrului lucios si maturata cale
Calari pe cai salbatici vrajmasi vin incoace
Vestind a lor sosire sagetile ce zboara,
Si ramanand drept urma pamantul despuiat !

Taranii fug departe, lasand campia prada,
Si barbarul rapeste putina-i avutie,
Si ce putu sa stranga sateanul prin sudoare;
Si carele, si turme, si saracia toata !
Apoi pe robi ii leaga cu mainele la spate...

Se duc, se duc sarmanii privind cu desperare
In urma lor ogoare ce n-o sa le mai vaza,
Si focul ce se-nalta din subrede colibe;
Caci barbarul aprinde, doboara, mistuieste

Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea sa duca,
Si stoluri de victime sucomba sub sageata
In varf incarligata, al carii fer supsese
Din ierburi ucigase un suc inveninat !

Aici si-n timp de pace razboiul te-ngrozeste;
De nu mai vezi barbari, e spaima ce ti-o lasa;
Si telina uitata ramane sterp pamantul;
Nici desfatatul strugur nu creste-n umbra vitei;
Nici fierbe mustul dulce in naltele bazinuri;
Un pom nu se zareste, pe care ca-n vechime
Sa scrie un Aconti cuvinte de iubire,
Pustie, trista, nuda, nici arbore, nici frunza..."

Traducere - Bogdan Petriceicu Hasdeu


Asa descria Ovidiu in TRISTELE (III, 10) - poporul nostru, supus la pradaciunile popoarelor barbare de dincolo de Nistru (Istrul atunci) si ii ramanem de-a pururi recunoscatori pentru compasiunea cu care a descris aceste incercari. Multi spun ca noi n-am avut castele...incercand sa ne scoata din randul popoarelor cu....aristocratie, grandoare - dar nu aveam nici o armata permanenta care sa-i apere - asadar, aveam o fire pasnica, doream sa ne vedem de ale noastre si nu...

Sa revenim la Ovidiu:



Așa cum scrie el însuși în Tristia IV 10, s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în orașul Sulmo (Sulmona de astăzi), situat în Italia de mijloc, la aproximativ 140 km depărtare de Roma. Tatăl său aparținea nobilimii și-l destinase funcțiilor publice. După un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedică totuși carierei artistice. Își completează cultura la Atena și, împreună cu prietenul său, poetul Aemilius Macer, întreprinde o călătorie în Sicilia și în Asia Mică.

Viaţa l-a adus la Tomis, exilat de împăratul Romei. În cartea a doua din Triste, scrisă după sosirea la Tomis, care cuprinde o singură scrisoare, adresată lui August, cel care i-a dat pedeapsa, transformându-l din poetul preferat în exilat, Ovidiu nu-i cere să-i acorde întoarcerea acasă decât după ce va fi satisfăcut de îndelungata lui pedeapsă meritată. Imploră să-l mute din Pontul duşmănos într-un loc mai omenos, pe măsura faptelor sale nu atât de grave.



Statuia lui Ovidiu la 1887




Ideea unei statui a poetului exilat a fost a lui Remus Opreanu, primul prefect al judeţului Constanţa. „Opreanu a dorit să facă o statuie a lui Ovidiu, pentru a readuce în discuţie apartenenţa noastră la lumea latină, după sute de ani de ocupaţie a Imperiului Otoman. Remus Opreanu a fost primul prefect al judeţului după revenirea Dobrogei la patrie, un individ cult, cu studiile făcute în Italia. A vrut să dea un element de identitate oraşului care să dea ideea de continuitate, să ne reamintească de lumea romană, de originea noastră”, povesteşte Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanţa. 

Remus Opreanu a dorit o statuie tridimensională, în stilul artei apusene şi nu a găsit niciun sculptor român care să realizeze lucrarea. 

„Făcând studiile în Italia, Remus Opreanu auzise de Ettore Ferrari, un sculptor cunoscut la vremea lui, o mare personalitate, un artist de concepţie clasică. Îi comandă acestuia statuia care a fost amplastă în Piaţa Ovidiu, pe atunci Piaţa Independenţei, în 1887. Statuia a fost aşezată cu spatele spre mare, piaţa fiind mult mai mică decât acum. După reamenajarea pieţei şi construirea Palatului Administrativ, statuia a fost întoarsă cu faţa către mare. Statuia lui Ovidiu este un simbol pentru că ne leagă de trecutul acestei zone. Mai mult decât atât, este un reper arhitectonic pentru Constanţa şi pentru ţară”, mai spune Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanţa.


La 1879  s-a format un comitet Pro Ovidiu, al cărui preşedinte era Mihail Koiciu, viitorul primar. Piaţa Ovidiu (care până în 1947 s-a numit Piaţa Independenţei) avea o formă ciudată în plan – nu era rectangulară ca acum şi era «sugrumată» la mijloc, fiind create două alveole: piaţa civică, spre Moschee şi piaţa comercială, spre oraş (unde sâmbăta şi duminica se ţinea Oborul). Piaţa civică, chiar dacă făcea parte din Piaţa Independenţei, deoarece avea în centru Statuia lui Ovidiu, era numită Piaţa Ovidiu (cum este scris pe ilustratele antebelice)! Asupra amplasării statuii s-au iscat adevărate dispute: Remus Opreanu, Delavrancea şi Koiciu susţineau un amplasament mai apropare de cel actual (gândindu-se că în viitor vor regulariza forma pieţii), dar, Mihail Kogălniceanu, cu prestigiul autorităţii, propune un loc diferit: statuia, aşezată în piaţă, cu faţa spre nord. Şi aşa a fost amplasat până în 1919, când amplasamentul a fost schimbat în faţa Primăriei la propunerea arhitectului Victor Stephănescu (autorul Palatului Comunal), statuia având faţa spre est, adică spre mare”,  spune arhitectul Radu Cornescu.





Sulmona  (orasul natal al lui Ovidiu) va avea o copie identică abia în 1925, realizat tot de maestrul Ettore Ferrari.

Statuia lui Ovidiu de la Constanta este modelata in bronz, inaltimea de 2,20 iar soclul este din piatra cu dimensiunile de 2,68 x 1,61 x 1,61 m.

Sculptorul l-a reprezentat pe poet intr-o atitudine meditativa, cu un volumen in mana stanga si cu capul sprijinit in cea dreapta. Este imbracat in toga ce-i cade in pliuri pana la glezne.

Pe suprafata frontala a soclului citim in limbile latina si romana, un fel de epitaf, scris chiar de Ovidiu in Tristele
III,3, V. 73-76.

"Hic egoqui iaceo temerorum lusor amorul
Ingenio perii Naso poeta meo
At ibi qui transis ne sit grave quisquis amasti
Dicere Nasonis molliter osso cubent "

(Tristia, III, 3, V. 73-76)

"Sub aceasta piatra zace Ovidiu, cantaretul
Iubirilor gingase, rapus de-al sau talent
O tu ce treci pe-aice dac-ai iubit vreodata
Te roaga pentru dansul sa-i fie somnul lin."



 

Statuia lui Ovidiu, la fel ca alte lucrări de artă celebre, a avut parte şi de numeroase intamplari nefericite. 

Realizată cu trei ani înainte de inaugurare, ea a stat o vreme în Cernavodă, din lipsă de fonduri. După un timp, Delavrancea povesteşte că a găsit-o «în magazia nr. 7 din port», unde s-a dus să o vadă. Abia când s-au strâns destule fonduri pentru piedestal, acesta a putut fi realizat şi montată (peste el) statuia înaltă de 2,20 m.  

De o altă intamplare nefericita  a avut parte în 1916, când, în Primul Război Mondial, bulgarii au pătruns în Constanţa, au distrus Monumentul Independenţei (care se afla pe actualul amplasament al bustului primarului Ion Bănescu – lângă Tribunal) şi au dărâmat şi statuia lui Ovidiu, vrând s-o ducă în Bulgaria şi s-o topească. Numai intervenţia energică a nemţilor a salvat-o. Aceştia, deşi aliaţi cu bulgarii, n-au permis distrugerea statuii, ba mai mult, au montat-o la loc, pe piedestal. 

După război, statuia a fost amplasată de primarul Virgil Andronescu în axul clădirii Primăriei (actualul Muzeu de Istorie Naţională şi Arheologie), în mijlocul pieţii care-i poartă numele şi astăzi.

Privind statuia poetului meditand, ne dam seama ca Ovidiu ne apare intr-o ipostaza simbol, ca un talent pretuit in intreaga lume, dar, mai ales, in intreaga ginta latina iar statuia nu este doar o podoaba citadina ci si aureola unui popor de origine latina, creator de civilizatie si beneficiar al traditiilor culturale mostenite de la geto-daci si romani.

Iata de ce romanii si italienii inalta (cu inima si gandul) numele lui Ovidiu pe cele mai inalte trepte ale artei lirice, iar orasul Sulmo (Sulmona) in care a vazut lumina zilei Ovidiu si orasul Constanta - unde Ovidiu si-a trait ultimii ani din viata si a fost inmormantat - sunt orase infratite.

Nadajduiesc ca v-a starnit curiozitatea si veti merge la statuia marelui poet (nu doar pentru ca veti invata despre el la scoala) dar pentru a aduce un omagiu poetului care ne-a descris in versuri (cu multa compasiune) stramosii geto-daci.

Poate ca, retinand cateva informatii din aceasta postare) le veti impartasi din cunostintele voastre si prietenilor din grupul cu care vizitati litoralul - sau...chiar parintilor.

Sigur ca veti vizita parcul de ditractii si alte obiective turistice (delfinariul, acvariul) si evident....veti face cumparaturi.....DAR - pentru ca va iubiti tara, este bine sa ne amintim si de cei care au contribuit la istoria ei.

Vacanta frumoasa si.....ne vedem la statuia lui Ovidiu  !!!




http://cuvintecelebre.ro/wp-content/uploads/2012/12/Citat-Publius-Ovidius-Naso.jpg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu