Sunt încă profund emoționată de acest eveniment și de tot ce a implicat...
Mă gândeam și la ambii mei bunici care se odihnesc acum întru Domnul - Bădescu Ion și Lăuneanu Ion - ambii au fost pe front, povesteau cu simplitatea omului cu adevărat măreț, despre pericole dar nici unul nu spunea că alții, cu bani, au scăpat de război sau....Înțelegeți ce spun ? Mă refer la nimicurile noastre (în comparație cu un război, toate sunt nimicuri) în care eșuăm și toți ceilalți sunt de vină...
Și după război....au fost închiși pentru că erau „țărăniști” și chiaburi și...
Bunicile mele, Bădescu Ioana și Lăuneanu Sofia, și-au crescut copiii, și-au așteptat bărbații, și-au crescut nepoții și....au continuat să-și aștepte bărbații....
Să știți că nu spun cuvinte goale cei ce vorbesc despre înțelepciunea oamenilor simpli, curați, înțelepți de la Dumnezeu. Oricât aș face, oricâte diplome aș avea, niciodată nu mă voi ridica la nivelul lor pentru că au avut o tărie de caracter și au crezut fără șovăire în Dumnezeu și menirea lor.
Și părinții mei, Ioana și Alexandru (care și ei sunt în Grădina Raiului) care dincolo de învățăminte, mi-au fost exemple.
Nu totdeauna mă ridic la nivelul așteptărilor lor, nici la nivelul propriilor mele așteptări, dar doresc să spun, că adânc, în inima lui, fiecare român este un erou și acționează ca un erou. Sunt atât de multe exemplele...gândiți-vă, o clipă, în sufletul vostru, câți oameni pe care nu i-ați cunoscut, v-au întins o mână de ajutor, v-au făcut să zâmbiți într-o zi grea (și ce este mai greu decât a ridica moralul și-a mângâia sufletul unui necăjit ?), câți v-au făcut mici complimente în momente când acasă lucrurile mergeau mai greu ?
Dacă fiecare dintre noi suntem speciali și eroi în ochii lui Dumnezeu, de ce noi ne privim altfel ?
Vă iubesc și vă prețuiesc nespus de mult, dragii mei români - ce ziceți ? Ridicăm privirea și ne purtăm ca niște adevărați eroi ce suntem ? Nu de mâine, chiar de acum !
