Sfântul Prooroc Ioan s-a născut în familia preotului Zaharia, după cele mai multe izvoare de atestare, la Ein-Karem, la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim. Nașterea minunată a Sfântului Ioan a fost profețită de Îngerul Gavriil într-o arătare în timpul slujbei oficiate la templu de tatăl Sfântului Ioan.
Mama sa, Elisabeta, înaintată în vârstă și fără copii, era descendentă a seminției lui Aaron.
Zaharia, tatăl său, nu a crezut în cuvântul îngerului și, drept pedeapsă, a rămas mut.
Nașterea lui Ioan s-a petrecut cu șase luni înaintea Nașterii lui Iisus. Sfinții Părinții socotesc nașterea Înaintemergătorului ca 'minunea ce merge înaintea Minunii' și o privesc ca treapta pe care se urcă înțelegerea celor ce vor vedea nașterea cea peste fire, din cea bătrână și stearpă din neamul lui Aaron, pentru a se sui apoi la vederea cea preaminunată a nașterii Celui mai presus de fire din Fecioara Maria.
Sfântul Ioan își începe propovăduirea în pustiu, acolo își botează ucenicii și 'glasul lui striga în pustiu' (Is. 40, 3). Ducea o viață de renunțare, era îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, mânca miere de albine și lăcuste și se ruga mereu. A fost un exemplu pentru primii asceți ai creștinismului și pentru monahism. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era: 'Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor !' Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Botezul acesta are si o semnificatie eshatologică, prevestind, așa cum însuși proorocul spunea, botezul cu 'foc și Duh Sfânt', pe care îl aducea Cel Care va veni dupa el, Hristos Domnul.
In predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soție a fratelui său vitreg, Filip. Aceasta i-a atras întemnițarea. La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața tatălui său vitreg, iar Irod Antipa i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavă. Trupul lui Ioan Botezatorul ar fi fost dus de susținătorii săi în orașul Samaria.
Astăzi, capul Sfântului se află la Roma. Fragmente din moaște se găsesc și în Biserica Copta, la mânăstirile dintre Cairo și Alexandria. Și în București, la Biserica 'Sfântul Vasile cel Mare -Victoria', se află un fragment din moaștele Sfântului.
Istoria ne arată că, după martiriul său, Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost îngropat de Irodiada într-un loc ascuns din curtea palatului imperial. Despre acest lucru vorbesc și Nichifor și Simeon Metafrastul. Ioana, una din femeile mironosițe, știind de locul îngropării, a luat capul proorocului și l-a îngropat în Muntele Eleonului. După aproape 300 de ani, adică în zilele împăratului Constantin cel Mare (306-337), Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat la doi călugări, poruncindu-le să sape locul și să dezgroape cinstitul său cap, aceasta fiind prima aflare a lui. Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, s-au întâlnit cu un olar și i-au dat acestuia să ducă sacul. Pentru această stare de lenevire a celor doi călugări, Sfântul Ioan a îndemnat pe olar să fugă cu sac cu tot. Simțind că i se apropie sfârșitul, olarul a pus capul proorocului într-o raclă și l-a dăruit surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească și să nu-l deschidă până când însuși sfântul îi va porunci. Racla a ajuns în grija unui monah pe nume Eustațiu. Acesta trăia într-o peșteră din apropierea orașului Emesa din Siria. Deși monahul Eustațiu era arian, la peștera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustațiu a fost izgonit din peșteră și trimis în exil. În peștera lui au intrat ulterior niște monahi credincioși, care mai târziu au zidit în apropiere o mânăstire. In anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mânăstiri, a aflat capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peștera de lângă orașul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului.
In anul 850, cinstitul cap a fost aflat pentru a treia oară în chip minunat, patriarhul Ignatie ducându-l în Constantinopol.
Soborul Sfântului Ioan Botezătorul este serbat la 7 ianuarie, a doua zi după Botezul Domnului – potrivit regulii după care, a doua zi după marile praznice, se serbează pomenirea persoanelor care au luat parte la evenimentul comemorat la praznicul respectiv. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este praznuită la 24 iunie. Evenimentul este menționat de către Evanghelistul Luca, (cap. 1, 5-80) iar sărbătoarea a fost menționată pentru prima oară de către Fericitul Augustin în sec. IV-V. O altă sărbătoare închinată Sfântului Proroc, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul a fost la început probabil, o aniversare – proprie cultului local palestinian – a târnosirii unei biserici din Sebasta (Samaria) unde, după mărturiile lui Eusebiu și Ieronim, se aflau mormintele Sf. Ioan Botezătorul și ale Sf. Prooroci Elisei si Avdie. (Cf. Ene Braniste, Liturgica Generala).
În amintirea tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica Ortodoxă a rânduit ca ziua de 29 august să fie zi de post aspru urmând pilda Sfântului Ioan Botezătorul care și-a petrecut viața în asceză. Sărbătoarea face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alături de Înălțarea Sfintei Cruci prăznuită la 14 septembrie și de Ajunul Bobotezei, cinstită la 6 ianuarie.
