Trăia odata, demult, un şoricel tare fricos. Aşa de fricos era, încât rareori se încumeta să-şi părăsească micuţul său adăpost. De cine se temea ? De toţi şi de toate, dar mai ales de pisică…
Dar norocul îi scoase în cale fricosului şoricel pe un magician renumit. Magicianului i se făcu milă de şoricel şi îi propuse:
– Vrei să te transform în pisică?
– Desigur, răspunse bucuros şoricelul.
Şi magicianul îl transformă în pisică. Dar bucuria şoricelului nu dură prea mult, pentru că auzi lătrăturile unui câine şi începu să se teamă de acesta. Atunci magicianul îi zise:
– Bine, am să te transform în câine. Şi chiar aşa făcu.
Tocmai când magicianul vroia să plece, şoricelul transformat în câine începu să se vaite:
– Mi-e frică ! Mi-e frică !
– Acum de cine îţi mai este frică ? întrbă uimit magicianul.
– De pantere….
Magicianul se încruntă puţin, dar zise:
– Bine, te voi transforma într-o panteră. Şi cu un singur semn transformă câinele în panteră. Dar pantera începu să urle cât putea:
– Mi-e frică ! Mi-e frică !
– Ţie de cine ţi-e frică ? întrebă magicianul supărat de-a binelea.
– Mi-e frică de vânător !!!!
Magicianul stătu puţin pe gânduri, apoi spuse:
– Nimic nu te poate ajuta, caci în orice animal te-aş transforma, tu ai aceeaşi inima, inimă fricoasă de şoricel…
Şi îl transformă din nou în şoarece.
