UN PROFESOR …
de Emilia Plugaru
Un profesor e un zidar
Mereu alăturea de noi,
Mereu pe şantierul vieţii
Ca să înalţe vremuri noi.
Un profesor e un zidar.
Zideşte ziua cea de mâine.
Şi sufletul şi inima
La temelia ţării pune.
Un profesor e un artist
Ce modelează caractere.
El zi de zi şi an de an,
Găseşte forţă şi putere
Ca să cioplească în lut viu
Cu vorba-i blândă şi sfătoasă.
Lucrarea lui e cea mai bună,
Cea mai de preţ, cea mai frumoasă.
Deci, dacă urci la cârma ţării
Un pic te uită înapoi,
Priveşte-i chipul luminat,
Priveşte-l, grijile-i vin roi,
Ca să-l atace, să-l doboare,
Dar el se ţine, cât de greu
N-ar fi să-i fie, în picioare,
Doar în picioare stă mereu.
Închină-te în faţa lui,
Căci are-n plete flori de nea
Şi poate una dintre ele,
I-ai pus-o-n plete tu cândva.
|
|
|
|
|
|
|
|
