PASĂREA COLIBRI

Colibri sau „Pasărea muscă” face parte din familia Trochilidae, o familie numeroasă cu peste 400 de specii răspândite numai în cele două Americi din Alaska până în Țara de Foc, de pe țărmul mărilor până în munții înalți acoperiți cu zăpadă. Insă cele mai multe specii trăiesc în regiunile tropicale din America de Sud. 

Hrana constă in polen, nectar precum și in insecte mici, arahnide sau polen ceea ce face ca reproducerea lor să fie legată în bună parte de perioada de înflorire a plantelor melifere,ele asigurând și polenizarea asemenea insectelor caracteristice plantelor melifere. In lipsa hranei la temperaturi scăzute cad într-o stare de amorțire, revenindu-și la reîncălzirea timpului. Speciile nordice migrează in distanțe mari. 

SPECII  IMPORTANTE

Colibriul de ametist  - mărime 13 cm

Colibriul uriaș - 16 cm

Colibriul cu spadă - 22 cm

Colibriul cu coadă de rândunică  - 19 cm

Zâna bondarilor  - 6 cm

Colibriul cioc-de -vultur  - 13 cm

Colibriul cu coadă încovoiată  - 12 cm

Colibriul de topaz  - 8,8 cm

HALLOWEEN - TUBE / PNG

TREI FABULE de ESOP

MĂGARUL  ȘI  CALUL  

Odată , un măgar l-a rugat pe un cal să-i dea și lui puțin din mâncarea cu care se ospăta acesta.

„Mda,” a zis calul , „dacă rămâne ceva din ce mănânc eu acum , îți voi lăsa și ție , pentru a-ți demonstra mărinimia mea , dar dacă îmi vei face o vizită acasă , la grajdul în care locuiesc , îți voi dărui un sac plin cu ovăz. ” 

Măgarul i-a răspuns :”Îți foarte mulțumesc. Dar nu pot să cred că tu , care îmi refuzi un lucru mic acum , îmi vei da un altul mai mare ceva mai târziu”.

MĂGARUL  ÎN  BLANĂ  DE  LEU 

Într-o zi , un măgar a găsit o piele de leu , lăsată de către vânători să se usuce la soare. Măgarul și-a pus pielea pe el și a pornit către satul său natal. Pe măsură ce mergea , toate făpturile fugeau din calea lui , atât oameni cât și animale , lucru care îl făcea să se simtă tare mândru. Încântat de efectul pe care îl avea, și-a ridicat vocea și a slobozit un răget , dar atunci toată lumea și-a dat seama cine era el de fapt, iar stăpânul său , pentru că îl băgase în sperieți , i-a tras o bătaie soră cu moartea . 

La scurt timp după aceea, vulpea a venit la măgar și i-a spus : „Eh , te-am recunoscut după voce”.

Morala

Un prost se poate deghiza în haine alese , dar cuvintele lui prostești întotdeuna îl vor da de gol.

MĂGARUL  ȘI  STATUIA   

Odată un măgar căra în spate, pe străzile orașului, o faimoasă statuie din lemn care trebuia să fie așezată într-un templu. În timp ce își vedea de drum, mulțimea se închina în fața statuii. Măgarul , gândind că oamenii se apleacă în semn de respect pentru el , însuflețit de mândrie , a început să își dea aere și a refuzat să mai facă vreun pas . 

Stăpânul măgarului, văzând că animalul se încăpățâna să se mai miște, i-a tras câteva bice zdravene pe spate și a spus : ” Vai biet nătâng ! Încă nu s-a ajuns până acolo ca oamenii să se închine în fața unui măgar.”

Morala

Oamenii care se privesc prin ochii altora nu dau dovadă de înțelepciune.

Portretul lui Esop de Velázquez la muzeul Prado.

Esop (în greacă Aisōpos, Aesopus, n. 620 î.Hr. - d. 560 î.Hr.) a fost un scriitor antic grec, cunoscut pentru fabulele lui. Se crede că a fost sclav, mai târziu eliberat de stăpânul său. Fabulist și filosof, atunci când îl sfătuia corect pe stăpânul său, era eliberat pe o perioadă scurtă de vreme. Multe fabule ale sale s-au păstrat până în prezent. 

Sclavul grec era atât de deștept, încât orice observație primea de la stăpânul său, îi răspundea cu o vorbă de duh, o pildă comică și scăpa de pedeapsă. L-a înveselit într-atâta pe stăpânul său, încât acesta l-a eliberat până la urmă. Fabulele sale au fost preluate și prelucrate de mulți autori, dar Esop rămâne „părintele fabulei”. 

JACK-O’-LANTERN - author unknown

JACK-O’-LANTERN author unknown Here comes a Jack-o’-lantern To frighten you to-night; Made from a hollow pumpkin With a candle for its light. Go off! You Jack-o’-lantern! You can not frighten me, You’re nothing but a pumpkin As any one can see!

CITATE DESPRE SCOALA / EDUCAȚIE / ÎNVĂȚĂTURĂ / PROFESOR

Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat. - Mihai Eminescu

Îți trimiți copiii la școală, însă colegii lui vor fi aceia care îl vor educa. - Ralph Waldo Emerson 

Toată viața este școală. - Comenius

Caracterul unei școli bune este ca elevul să învețe mai mult decât i se predă, mai mult decât știe însuși profesorul. - Mihai Eminescu

Ai toată viața în față un școlar pe care să nu îl pierzi din ochi: tu însuți. - Nicolae Iorga 

Menirea firească a școlii nu e să dea învățătură, ci să deștepte, cultivând destoinicirile intelectuale în inima copilului, trebuința de a învăța toată viața. - Ioan Slavici

Fără școală să nu aștepte nimeni nici părinți buni, nici fii buni, și prin urmare nici stat bine organizat și bine cârmuit și păstorit. - Ion Heliade Rădulescu

Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști niciodată cât de departe ajunge influența lui. - Henry Brooks Adams 

O școală în care profesorul nu învață și el e o absurditate. -  Constantin Noica

Îi poți da unui elev câte o lecție în fiecare zi, dar dacă îl poți îndruma să învețe stârnindu-i curiozitatea, el își va dedica întreaga viață învățăturii. - Clay P. Bedford

Învățătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste și bunăvoință, aceea rămâne acolo pentru totdeauna. - Sfântul Ioan Gură de Aur

 Trebuie să fi studiat mult ca să știi puțin. - Montesquieu

Învățătura fără gândire este muncă pierdută, gândirea fără învățătură este periculoasă. - Confucius

A învăța că în viață, mai ușor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul și violența cu abnegația, ar trebui să fie un element fundamental în educația oricărui copil. - Mahatma Gandhi

Analfabeții secolului XXI nu vor fi cei care nu știu să scrie și să citească, ci aceia care nu pot învăța, dezvăță și reînvăță. - Alvin Toffler

Dacă ești atent, poți învăța câte ceva nou în fiecare zi. - Ray LeBlond

 Nu ești scutit să înveți de la smochin pilda pe motiv că nu ai văzut niciodată un smochin. - Gavriil Stiharul

Învățătura este un proces ce are loc toată viața, însă vine un timp când trebuie să ne oprim în a mai adăuga și să începem să actualizăm ce am învățat până atunci. - Robert Brault

Educația este pâinea sufletului. - Giuseppe Mazzini

Îmbătrânesc și tot învăț. - Eschil

Când ești întrebat dacă poți să faci o treabă, spune-le sigur că poți, apoi pune-te pe învățat și află cum să o faci. - Theodore Roosevelt Jr.

 Asta este învățătură, înțelegi dintr-o dată ceva ce ai înțeles toată viața, dar într-un mod nou. -  Doris Lessing

 Să înveți pentru tine, dar să știi pentru toți. - Nicolae Iorga

 Dacă tragi o pisică de coadă înveți lucruri ce nu pot fi învățate în alt fel. - Mark Twain

Nu îmi învăț niciodată studenții; tot ce fac este să le creez condițiile pentru ca ei să învețe. - Albert Einstein

Învățătură nu se obține prin șansă, trebuie căutată cu ardoare și frecventată cu sârguință. - Abigail Adams

Dacă educi un bărbat, educi un bărbat. Dacă educi o femeie, educi o generație. - Brigham Young

Educația este abilitatea de a asculta aproape orice, fără a te mânia și fără a-ți pierde încrederea. - Robert Frost

Copiii trebuie învățați cum să gândească, nu ce să gândească. - Margaret Mead

Obiectivul unui profesor modern nu e acela de a defrișa jungle ci de a iriga deșerturi. - C.S. Lewis

A educa mintea fără a educa inima nu înseamnă educație. - Aristotel

Copiii nu-și amintesc ce ai încercat să-i înveți, ci ceea ce ai însemnat pentru ei. - Jim Henson

Căsătoria poate să aștepte. Educația nu !  - Khaled Hosseini

Educația nu este pregătirea pentru viață. Este însăși viața. - John Dewey

Scopul educației este de a înlocui o minte goală cu o minte deschisă. - Malcolm Forbes

Educația este cheia ce deschide poarta de aur a libertății.  - George Washington Carver

Întregul rost al educației este să transforme oglinzile în ferestre. -  Sydney J. Harris

Singurul om care este educat e acela care a învățat cum să învețe și cum să se schimbe. - Carl Rogers

NGUYEN THANH NHAN - artist vietnamez - Ilustrații cărți pentru copii

PĂSĂRI CĂLĂTOARE - de ''mc''

PĂSĂRI   CĂLĂTOARE  de ''mc''      Barza zboară, zboară sus, și se duce spre apus! Rândunele pleacă-n zbor,  Totu-i trist în urma lor. Frunze cad încet din ram,  Le privesc mirat, pe geam! Bruma grea, peste câmpie,  Ca o pânza argintie. Soarele-i cam obosit, După deal el s-a pitit! Vântu-așteaptă-ntr-o clepsidră, Poarta iernii s-o deschidă.

PĂSĂRILE CĂLĂTOARE - autor necunoscut

PĂSĂRILE  CĂLĂTOARE   autor necunoscut - Mândre păsări călătoare, Vai, cu ce v-am supărat? - Nici un fel de supărare, Noi ne ducem la iernat.   Vezi că vântu-i tot mai rece, Numai nouri, numai ploi. Iarna, însă, cum va trece, Ne întoarcem înapoi.  - Eu v-aştept la primăvară. O să mă găsiţi uşor. Cum intraţi la noi în ţară, Întrebaţi de Nicuşor.

MĂRUL - de George Budoi

MĂRUL (după proverbul "An apple a day keeps doctor away") de  George Budoi  Cine-un măr pe zi mănâncă Va fi tare ca o stâncă, Sănătos el va fi foarte, Doctorul va sta departe.

HERCULE SI CELE 12 MUNCI

Hercule - Heracle numit de greci -  născut Alcaeus sau Alcide, este cel mai cunoscut erou din mitologia greacă, neîntrecut în forță și vitejie și care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor. 

Hercule era fiul lui Zeus și al Alcmenei. Pentru a se uni cu Alcmena, Zeus a luat chipul și înfățișarea soțului ei, Amfitrion, plecat să lupte împotriva teleboenilor. Din unirea Alcmenei cu Zeus s-a născut Hercule, iar din unirea Alcmenei cu Amfitrion, sosit imediat după aceea, s-a născut Ificles, frate geamăn cu Hercule. 

Dându-și seama de originea divină a lui Hercule, Amfitrion a consimțit să-l crească în casa sa, alături de Ificles. Gelozia Herei - soția lui Zeus -  față de Alcmena s-a manifestat însă de timpuriu, încă înainte de nașterea copilului. Fiindcă Zeus - ca să-și ocrotească viitorul fiu - făgăduise regatul Argosului primului urmaș care se va naște din Perseu, Hera a îndemnat-o pe fiica ei, Ilithyia, care patrona nașterile, să întârzie nașterea lui Hercule și să o grăbească în schimb pe cea a lui Euristeu, fiul lui Sthenelos. Datorită acestui fapt, Euristeu se naște la șapte luni, revenindu-i lui Argosul, iar Hercule e purtat zece luni în pântece de Alcmena. 

Mânia Herei continuă să se reverse și după naștere, de data aceasta însă asupra copilului. Într-o noapte, când cei doi frați se aflau în leagănul lor, ea le trimite doi șerpi cu gândul să-l ucidă pe Hercule. Fără să-și piardă cumpătul, Hercule, deși avea numai zece luni, îi apucă pe fiecare cu câte o mână și îi sugrumă, în timp ce Ificles, îngrozit, trezește toată casa cu țipetele lui. Este un semn în plus pentru Amfitrion cu privire la originea divină a copilului. El îl crește însă mai departe în casa sa, ca pe propriul său fiu. Când Hercule crește, el își înspăimântă părintele, ucigându-și dascălul, pe Linus, și acest fapt îl determină pe Amfitrion să-l trimită pe Hercule la țară să-i păzească cirezile. 

Eroul stă acolo până la vârsta de optsprezece ani, când săvârșește primul său act de vitejie: ucide leul din Cithaeron, care atacase cirezile tatălui său. Cu această ocazie el se unește cincizeci de nopți la rând cu cele cincizeci de fiice ale regelui Thespius, la care stă în gazdă tot timpul cât durează vânătoarea. După ce ucide fiorosul animal, Hercule se întoarce acasă. Pe drum se întâlnește cu solii regelui Erginus, trimiși să ridice tributul la care erau supuși tebanii. El se luptă cu Erginus și îl învinge. Drept mulțumire că i-a scăpat pe tebani de tributul înjositor, regele Creon i-o dă în căsătorie lui Hercule pe fiica sa, Megara. Cu Megara eroul a avut mai mulți copii. 

Urmărindu-l mai departe cu mânia sa divină, Hera îi ia mințile și, într-un delir furios, îl determină să-și ucidă copiii. În urma săvârșirii acestei crime, eroul consultă oracolul din Delphi. Pentru ispășire, Apollo îi poruncește să-i slujească timp de doisprezece ani lui Euristeu. La cererea acestuia, care îl pune la felurite munci, Hercule săvârșește cele douăsprezece mari fapte de vitejie cunoscute sub numele de muncile (isprăvile) lui Heracles. 

 CELE  12  MUNCI  ALE  LUI  HERCULE

1 - Uciderea leului din Nemeea - o fiară înspăimântătoare care pustia ținutul respectiv. Eroul îl sugrumă, apoi îl jupoaie de pielea îngrozitoare la vedere. Înfățișându-se mai apoi îmbrăcat în această piele lui Euristeu, acesta, de frică, nu-i îngăduie să pătrundă în cetate ci îi poruncește să-și depună prada înaintea porților. Cu această ocazie eroul înființează Jocurile Nemeiene.

2 - Uciderea hidrei din Lerna. Născută din Typhon și din Echidna, hidra era un balaur monstruos, a cărui răsuflare ucidea pe oricine îi simțea duhoarea. Ea avea nenumărate capete, care pe măsură ce erau retezate creșteau la loc. Unul dintre capete era nemuritor. Hercule a reușit să-i reteze capetele și, cu ajutorul nepotului său, Iolaus, să-i ardă carnea în locul unde fuseseră, pentru a le împiedica să se mai regenereze. Pe urmă el îi retează și capul cel nemuritor și, îngropându-l în pământ, împinge deasupra lui o stâncă uriașă. Sângele hidrei era și el aducător de moarte. De aceea, la plecare, eroul și-a muiat săgețile în el, făcându-le astfel veninoase.

3 - Prinderea mistrețului de pe muntele Erymanthus. Groaznicul animal a fost urmărit de către erou prin mijlocul unor zăpezi înalte, până când, sleit de puteri, a fost prins.

4 - Prinderea unui căprior cu coarne de aur, care aparținea zeiței Artemis. Vestit prin iuțeala lui, căpriorul a fost fugărit un an încheiat de către erou, care, în cele din urmă, l-a ajuns în Arcadia si, rănindu-l ușor, a reușit să-l prindă.

5 - Curățarea grajdurilor lui Augias. Augias, regele din Elis, avea peste trei mii de vite și grajdurile care le adăposteau nu mai fuseseră curățate de peste treizeci de ani. La porunca lui Euristeu Hercule s-a legat să le curețe într-o singură zi, cerându-i o răsplată lui Augias, dacă avea să reușească. Augias s-a învoit. Atunci eroul a schimbat cursurile râurilor Alpheus și Peneus și, abătându-le prin mijlocul grajdurilor, a făcut ca tot gunoiul să fie dus de ape până-n seară. Când și-a cerut însă plata cuvenită, Augias a refuzat să-și țină făgăduiala, fapt pentru care avea să fie pedepsit mai târziu de către erou.

6 - Distrugerea păsărilor stimfalide. În pădurile care împrejmuiau lacul Stymphalis din Arcadia sălășluiau puzderie de păsări de pradă, care pustiau ținutul. Hercule le-a stârpit ucigându-le cu săgețile sale otrăvite.

7 - Prinderea taurului din Creta. Odinioară, regele Minos voise să-i sacrifice taurul lui Poseidon dar, cucerit de frumusețea animalului, îl cruțase. Zeul mării se răzbunase, făcând taurul să devină furios. Hercule a reușit să-l prindă și i l-a adus lui Euristeu, care însă i-a redat libertatea.

8 - Îmblânzirea iepelor lui Diomede. Diomede, regele Traciei, avea niște iepe sălbatice pe care le hrănea cu carne omenească. Hercule l-a ucis pe Diomede și le-a dat iepelor lui să-i mănânce trupul. După ce s-au ospătat din carnea stăpânului lor, iepele au devenit blânde și s-au lăsat ușor prinse. Hercule i le-a adus și pe acestea lui Euristeu.

9 - Dobândirea cingătorii purtate de Hippolyte, regina amazoanelor. Cingătoarea îi fusese dăruită acesteia de însuși Ares, zeul războiului. Hercule i-o ia, după ce se luptă cu amazoanele, și o dăruiește fiicei lui Euristeu

10 - Aducerea boilor lui Geryon, tot la porunca lui Euristeu. Cirezile de boi ale lui Geryon se aflau pe insula Erythia, departe, către apusul lumii. Ca să ajungă acolo, eroul a străbătut deșertul Libiei, apoi Oceanul, iar ca să pună mâna pe boii lui Geryon l-a ucis mai întâi pe Orthrus, câinele cu două capete care-i păzea, apoi pe Eurytion, uriașul care-i păștea și, în sfârșit, pe însuși Geryon, monstrul cu trei trupuri, căruia îi aparțineau. După multe peripeții, Hercule ajunge cu bine din nou la Euristeu, nu fără să fi avut însă de furcă pe drumul de întoarcere cu numeroși dușmani care îl atacaseră, vrând să-i fure boii.

11 - Culegerea merelor din Grădina Hesperidelor. Merele acestea erau de aur, și ele aparțineau Herei, care le primise în dar, cu prilejul nunții ei cu Zeus, de la Gaia. Hera le dusese în Grădina Hesperidelor și i le dăduse în pază lui Ladon, un balaur uriaș cu o sută de capete. După ce cutreieră mări și țări, după ce trece prin Caucaz unde-l eliberează pe Prometheus, Hercule ajunge la hiperboreeni, unde se afla faimoasa grădină, și, cu ajutorul lui Atlas, izbutește să fure merele și i le duce lui Euristeu.

12 - Aducerea lui Cerberus din împărăția umbrelor subpământene, cea mai grea încercare la care a fost supus. În îndeplinirea acestei sarcini, el a fost ajutat de Hermes și de Athena. Ajuns în Infern, Hercule s-a întâlnit cu umbra lui Meleager - căruia, cu această ocazie, i-a făgăduit să o ia în căsătorie pe Deianira - cu Pirithous, cu Theseus și cu Ascalaphus, pe care i-a scăpat din chinurile la care erau supuși și, în sfârșit, cu zeul Hades, care s-a învoit să i-l dea pe Cerberus cu condiția ca eroul să-l prindă fără să se servească de vreo armă. Strângându-l cu amândouă mâinile de gât, Hercule a reușit să-l stăpânească pe Cerberus și să-l târască după el, pe pământ. La vederea lui, Euristeu a fost atât de înfricoșat încât s-a ascuns și n-a vrut să-l primească. Neavând ce face cu el, Hercule l-a adus atunci înapoi.

ÎNTÂMPLARE CU O BROASCĂ - (fabulă) de Aurora Georgescu

ÎNTÂMPLARE  CU  O BROASCĂ   (fabulă) de  Aurora  Georgescu Zeci de broaşte într-un lac  Cântau vesele oac-oac!  Numai una mai moţată Striga foarte supărată: -Lacu-acesta nu-i de mine,  Doar în valuri îmi e bine. – Soarele arde prea tare,  Imi iau şlapi şi plec la mare! Dar de acum atinse marea  Simţi cum o pişcă sarea Şi degrabă s-a întors  In lacul mic şi frumos. Morala:  Rămâi unde-ţi este locul,  Fără să forţezi norocul.