NUNTĂ ÎN CODRU
de George Coșbuc
Ce mai chiu și chef prin ramuri
Se-ncinsese-atunci !
Numai frați, și veri, și neamuri
De-ar fi fost umpleau o țară!
Dar așa, că s-adunară
Și străini din lunci !
De mă-ntrebi, eu nu știu bine,
Alții poate știu —
Ce să-ntrebi calici ca mine !
Știu că lumea dintr-o dată,
S-a trezit că-i adunată
Și c-o duce-n chiu.
Că-ntr-o zi, purtând în mână
Un colac ș-un băț,
Prepelița
cea bătrână
S-a pornit și-n deal și-n vale,
Și chema-ntâlnind pe cale
Lumea la ospăț.
— "Ce-i tu, soro ?" — "Ce să fie ?
Nuntă mare-n crâng !
N-ai văzut tu veselie
De când ești și porți un nume.
Și-am plecat trimeasă-n lume,
Oaspeții să-i strâng."
— "Dar pe mire cum îl cheamă,
Cine-i el și-al cui?"
— "N-auziși de sturz, bag samă !
Până și-mpăratul știe."
— "Și-i bogat ?" — "Ce-i pe câmpie,
Tot ce vezi, i-al lui !
Iar mireasa ! Din cosiță
Numai flori îi cad.
Mierla
e. Și e pestriță,
Și gătită ca o cruce:
Cizme galbene și-aduce
Tot din Țărigrad."
— "Ei, atunci să știi, vecino,
C-am să viu și eu."
— "Păi, de bună seamă, vino !"
Tot așa, cu voie bună,
Prepelița
-n sârg adună
Pe nuntași mereu.
Și s-a strâns din zare naltă
Neamu-ntraripat,
Și din crâng, și de la baltă,
Și din șesuri, de prin grâne;
Ba și vrăbii mai bătrâne,
Musafiri din sat.
Până-n noapte tot veniră
Și prin crengi au mas.
Iar în zori se răscoliră,
Și-n gorun aveau altarul —
Ia-nchinați-mi cu paharul,
Să-mi mai vie glas.
Mă-ntrebați de nun ? Ei, nunul,
Soare-ntr-adevăr:
Dumnealui, mă rog, păunul !
Nună mare-a fost găița,
Stete-acasă păunița,
Că-i murise-un văr.
— "Pop-aveau ?" Tu, maică sfântă !
Stai să mai vorbești?
Știi pe ciocârlan cum cântă ?
Dumnezeu să-i ție firea !
A-nvățat trei veri Psaltirea
La vlădici sârbești.
Drusce-aveau o
coțofană
Și-un cârstei bălțat.
Pitpalacul
, nene,-n strană !
Iar cădelnița de aur
O ținea jupânul graur
Dascălu-nvățat.
Dar să vezi ! La socru mare
Zgomote din zori:
Pițigoiu
-ntr-una sare,
Steag pe casă șoimul suie.
Gheunoaia
bate cuie
Ca s-anine flori.
Iar prin cuhnii sfat și vorbă,
Asta s-o vedeți !
Prepelița
face ciorbă,
Presurile
fac friptură,
Vin sticleții și le-o fură,
Dracii de sticleți !
Șoimii
repezi scot în gheare
Carnea din căldări,
Corbul
cel cu ciocul tare
Dumicată-n blide-o lasă,
Cintițoii
duc la masă
Rândul de mâncări.
Și, cu șorț de jupâneasă,
Rândunele
vin
Și deretică prin casă,
Iar pe mese-aștern prosoape
Și dau lavițele-aproape,
Cane-aduc cu vin.
Dar te miri tu, prin pahare
Cine le turna ?
Cucul
sur, că-i meșter mare
La urat și-nchinăciune,
E proroc și-ți știe spune
Tot ce-o fi și-o da.
Cântă-n cobză-acum
buhaiul
Cel cu gâtul strâmb,
Mierla
șuieră cu naiul,
Cu cimpoiul cântă cioara,
Pitulicea
cu vioara,
Bufnița
c-un drâmb.
Codobaturi
iuți ca focul,
Tot bătând din cozi,
Măturară-n clipă locul
Și făcur-o bătătură,
Și ce horă mai făcură
Ca la voievozi !
Jucau sârba
porumbeii,
Că e jocul lor,
Și-au luat la joc cârsteii
Pe-o rățușcă vai de mine ! —
Graurul
juca pe vine,
Barza
-ntr-un picior.
Numai
cioara cu cimpoiul,
Tot izbind cu el,
Se bătea cu pițigoiul,
Iar sitarul dup-o ușă
Se certa c-o găinușă
Pentr-un gândăcel.
Vin de-ar fi, că cearta vine,
Astfel cum s-o zici ?
Să te superi tu, creștine,
Pentru dinții scoși din gură ?
Pentr-un ghiont și-o-mbrâncitură
Cheful să ți-l strici ?
Și țipau de-a valma-n ramuri,
Miile de guri !
N-alegeai, străini și neamuri,
Și pe plac cânta tot insul —
Clocotea de chiu cuprinsul
Veselei păduri.
— "Tu erai?" Mă-ntrebi ca prostul !
Vorba din bătrâni:
Eu la chef ca-n marte postul.
Vinu-l beam din coji de-alună
Și-azvârleam, de voie-bună,
Cu căciula-n câni.
Ba, și-n ciur le-adusei apa,
Ca să fiu în rost,
Lemne le-am tăiat cu sapa —
Și, sărind pe-o buturugă,
Am venit la voi în fugă,
Să vă spun ce-a fost !
|
|
