- Alo, domnule profesor, vă anunț că fiul meu este bolnav și nu poate veni astăzi la școală ! se auzi o voce de copil.
- Bine, dar cu cine vorbesc ? întrebă profesorul.
- Tatăl meu e la telefon !
- Nene, mama a uitat să-mi lase banii pentru lumină ! zise Ionel.
- De unde știi că a uitat ? întrebă încasatorul.
- Așa mi-a spus...
- Măi Georgică, tu n-auzi de când tot sun la intrare ? zise prietenul.
- N-am auzit decât când ai sunat a treia oară...
- Ce zici Ionică, dacă ascund hârtia asta de cinci lei sub dulapul din hol o găsește cineva ? întrebă Costică pe fratele său.
- Nu cred.
Peste două zile, negăsind banii unde-i lăsase, Costică i se adresă lui Ionică.
- Dacă pun hârtia asta de 10 lei lângă cea de cinci, am șanse s-o regăsesc ?
- În mod sigur, răspunse Ionică și se grăbi să pună neobservat la loc hârtia de cinci lei.
- Știi ceva ? M-am răzgândit ! îl anunță costică. Nu mai las nici una.
- Din gură n-am scos până acum nici o minciună ! se lăudă Gică.
- Curios, înseamnă că adesea ai vorbit pe nas ! își dădu cu părerea prietenul său Mihai.
- Mămico, azi toți copiii au râs de un copil care a căzut într-o baltă, numai eu nu.
- Foarte bine ai făcut. Dar cine a căzut în baltă ?
- Eu !
- În Africa am întâlnit un om atât de negru încât a trebuit să aprind lumina în plină zi ca să pot să-l văd - povestea un mare lăudăros.
- Asta-i nimic ! răspunse un prieten al său. În Spania eu am întâlnit un om atât de slab încât trebuia să intre pe ușă de două ori ca să-l pot vedea.
- Cine merge până la Timișoara ? întrebă un călător pe ceilalți doi vecini de compartiment.
- Noi.
- Atunci e bine. Sunteți de acord să dormim pe rând ? Primul până la Craiova, al doilea până la Drobeta-Turnu Severin, al treilea până la Timișoara.
- De acord ! se învoiră ceilalți.
- Dați-mi voie să dorm eu primul, deoarece sunt tare obosit...
Ceilalți doi se mutară pe bancheta liberă și cel cu propunerea se întinse pe bancheta liberă. La Craiova fiind trezit, el se repezi la bagaj și coborî când trenul se puse din nou în mișcare.
- Păi nu ne-ai spus că vei coborî aici ! strigară ceilalți după el.
- Nu m-ați întrebat, răspunse acesta de pe peron.
- Te-am prins ! Ce cauți în pom ? strigă paznicul
- Nene, a căzut un măr și vreau să-l pun la loc ! răspunse puștiul suit în pom.
- Eu am o vedere foarte bună: văd o muscă pe turla bisericii.
- Eu, în schimb, am auzul foarte fin: aud bâzâitul acelei muște !
- Loțiunea aceasta într-adevăr face părul să crească ? întrebă un client pe frizerul său.
- Absolut. De pildă, ieri, scăpând o picătură pe pieptene, acesta s-a transformat în perie.
- Câți ani ai, fetițo ?
- Doisprezece !
- Dar sora ta mai mică ?
- Patrusprezece !
Doi copii se laudă:
- Fratele meu e atât de puternic încât, dacă izbește două bile de biliard, face din ele praf de fildeș ! zise primul.
- Asta-i nimic pe lângă ce poate face fratele meu. El ia doi boi și-i izbește unul de altul, încât îi transformă în supă cu ficăței ! nu se lăsă mai prejos celălalt.
-O pisică luată în concediu de stăpânii ei, se grozăvește la întoarcere pisicuței din vecini:
- Unde am stat noi era o droaie de șoareci, încât puteam să prind câți dorea.
- Și câți ai prins ?
- Nici unul, doar eram în concediu !
