Moș Martin mănâncă mure,
În desișul din pădure,
Lacom, mormăie de zor,
Sugând fructul acrișor.
Zice-o gaiță isteață:
- Dă-mi și mie de dulceață !
Măcar una să culeg,
Mi-ar ajunge-un an întreg...
Moș Martin n-o asculta,
Mormăia și-nfuleca,
Smulgea crengile cu totul,
Pătându-și blana și botul,
Lacom, nesătul, hain,
Până a-nghițit un spin.
Strigă ursul: Ajutor !
Dragi vecini, săriți că mor !
Mor,
Mor,
Mor !
