MĂGARUL ȘI CALUL
Odată , un măgar l-a rugat pe un cal să-i dea și lui puțin din mâncarea cu care se ospăta acesta.
„Mda,” a zis calul , „dacă rămâne ceva din ce mănânc eu acum , îți voi lăsa și ție , pentru a-ți demonstra mărinimia mea , dar dacă îmi vei face o vizită acasă , la grajdul în care locuiesc , îți voi dărui un sac plin cu ovăz. ”
Măgarul i-a răspuns :”Îți foarte mulțumesc. Dar nu pot să cred că tu , care îmi refuzi un lucru mic acum , îmi vei da un altul mai mare ceva mai târziu”.
MĂGARUL ÎN BLANĂ DE LEU
Într-o zi , un măgar a găsit o piele de leu , lăsată de către vânători să se usuce la soare. Măgarul și-a pus pielea pe el și a pornit către satul său natal. Pe măsură ce mergea , toate făpturile fugeau din calea lui , atât oameni cât și animale , lucru care îl făcea să se simtă tare mândru. Încântat de efectul pe care îl avea, și-a ridicat vocea și a slobozit un răget , dar atunci toată lumea și-a dat seama cine era el de fapt, iar stăpânul său , pentru că îl băgase în sperieți , i-a tras o bătaie soră cu moartea .
La scurt timp după aceea, vulpea a venit la măgar și i-a spus : „Eh , te-am recunoscut după voce”.
Morala
Un prost se poate deghiza în haine alese , dar cuvintele lui prostești întotdeuna îl vor da de gol.
MĂGARUL ȘI STATUIA
Odată un măgar căra în spate, pe străzile orașului, o faimoasă statuie din lemn care trebuia să fie așezată într-un templu. În timp ce își vedea de drum, mulțimea se închina în fața statuii. Măgarul , gândind că oamenii se apleacă în semn de respect pentru el , însuflețit de mândrie , a început să își dea aere și a refuzat să mai facă vreun pas .
Stăpânul măgarului, văzând că animalul se încăpățâna să se mai miște, i-a tras câteva bice zdravene pe spate și a spus : ” Vai biet nătâng ! Încă nu s-a ajuns până acolo ca oamenii să se închine în fața unui măgar.”
Morala
Oamenii care se privesc prin ochii altora nu dau dovadă de înțelepciune.
Portretul lui Esop de Velázquez la muzeul Prado.
Esop (în greacă Aisōpos, Aesopus, n. 620 î.Hr. - d. 560 î.Hr.) a fost un scriitor antic grec, cunoscut pentru fabulele lui. Se crede că a fost sclav, mai târziu eliberat de stăpânul său. Fabulist și filosof, atunci când îl sfătuia corect pe stăpânul său, era eliberat pe o perioadă scurtă de vreme. Multe fabule ale sale s-au păstrat până în prezent.
Sclavul grec era atât de deștept, încât orice observație primea de la stăpânul său, îi răspundea cu o vorbă de duh, o pildă comică și scăpa de pedeapsă. L-a înveselit într-atâta pe stăpânul său, încât acesta l-a eliberat până la urmă. Fabulele sale au fost preluate și prelucrate de mulți autori, dar Esop rămâne „părintele fabulei”.
