Alaska este un stat al Statelor Unite ale Americii situat în extremitatea nord vestică a continentului America de Nord. A devenit cel de-al patruzeci și nouălea stat al Uniunii nord-americane, la 3 ianuarie 1959, după ce fusese teritoriu al Statelor Unite, Alaska Territory, între 1912 și 1959. Numele "Alaska" provine cel mai probabil din cuvântul Alyeska din aleutină însemnând "țară mare", sau "continent", sau "pământ mare".
Alaska este unul dintre cele două state ale SUA care nu se învecinează cu vreun alt stat, Hawaii fiind cel de-al doilea. Este singurul stat al SUA, care deși situat în America de Nord, nu este parte a celor 48 de state continentale, aproximativ 800 de km de teritoriu canadian separă statele Alaska și Washington. Din acest punct de vedere, doar Alaska, dar nu și Hawaii, este o exclavă a Statelor Unite. Este, de asemenea, singurul din statele continentale ale Uniunii a cărui capitală nu poate fi accesibilă pe uscat, fiind accesibilă doar pe apă și aer. Nu există nici un fel de drumuri ce conectează capitala Alaskăi Juneau cu restul statului.
Primul contact al europenilor cu Alaska a avut loc în 1741, când Vitus Bering a condus o expediție a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru. După ce echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune blănuri din lume, mici asociații de blănari au pornit spre țărmurile Siberiei și spre insulele Aleutine. Prima așezare permanentă a europenilor a fost fondată în 1784, iar Compania ruso-americană a pus în aplicare un program de colonizare în primii ani ai secolului al XIX-lea. New Archangel de pe Insula Kodiak a fost prima capitală a Alaskăi, dar ea s-a mutat curând pentru un secol la Sitka. Rușii nu au colonizat complet Alaska, colonia nefiind foarte profitabilă.
Pomutz a devenit eroul vremurilor în America, după ce a reușit să rezolve o problemă spinoasă care afecta relațiile dintre SUA și Rusia: disputa pe Alaska. Pe atunci, aceasta era una dintre cele mai sărace gubernii rusești, iar administrația țaristă a acceptat să o vândă Statelor Unite pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. Prețul mic i se datorează lui Pomutz, care a condus negocierile și a participat la încheierea și semnarea tratatului americano-rus. A fost ridicat la rangul de general.
William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a negociat achiziția acestei colonii de către țara lui de la Imperiul Rus în 1867 pentru 7,2 milioane de dolari. Alaska a fost guvernată de armată mulți ani, și a fost, neoficial, teritoriu al Statelor Unite după 1884.
În anii 1890, goanele după aur din Alaska și din Teritoriul Yukon, teritoriu britanic aflat în vecinătate, au adus în Alaska mii de mineri și coloniști. Alaska a primit oficial statutul de teritoriu în 1912. La acea vreme, capitala se mutase deja la Juneau.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Campania Insulelor Aleutine s-a concentrat pe cele trei insule exterioare ale arhipelagului Aleutinelor — Attu, Agattu și Kiska — care au fost ocupate de trupe japoneze între iunie 1942 și august 1943. Unalaska/Dutch Harbor a devenit o importantă bază pentru submarine și pentru aviația americană.
Programul american de închirieri a implicat zboruri ale avioanelor americane de război prin Canada până la Fairbanks și de acolo la Nome; piloții ruși preluau aceste avioane, și le duceau să lupte împotriva invaziei germane a URSS. Construcția de baze militare a contribuit la creșterea demografică a unora dintre orașele din Alaska.
Alaska a fost declarat stat la 3 ianuarie 1959.
În 1964, un cutremur s-a soldat cu moartea a 131 de persoane și cu distrugerea mai multor sate, multe din cauza valurilor tsunami. A fost al doilea cutremur ca intensitate din istorie, de aproximativ 9,2 grade pe scara Richter. A fost de 100 de ori mai puternic decât cutremurul din San Francisco din 1989. Epicentrul său a fost însă într-o zonă nepopulată, ceea ce a condus la reducerea numărului de victime.
Descoperirea de petrol în 1968 la Prudhoe Bay și terminarea conductei petroliere Trans-Alaska în 1977 a dus la o explozie a industriei extractive. În 1989, petrolierul Exxon Valdez s-a ciocnit de un recif în strâmtoarea Prince William, deversând peste 40 de milioane de litri de țiței pe o lungime de 1.600 km de coastă. Astăzi, lupta dintre filozofiile de dezvoltare și conservare se vede în dezbaterea privind forajul pentru petrol în Arctic National Wildlife Refuge.
Clima din Juneau și din porțiunea de sud-est este una oceanică în zonele sudice și subpolară înspre nordul acestei părți a statului. Această zonă este cea mai umedă și mai caldă din Alaska, cu temperaturi mai blânde iarna și cu volum mare de precipitații tot timpul anului. În Juneau media anuală de precipitații este de 1.270 mm, în alte zone ea fiind de peste 7.000 mm. Aceasta este singura zonă din Alaska în care temperatura medie din timpul zilei este de peste 0 °C în lunile de iarnă.
Clima orașului Anchorage și a zonei central-sudice a Alaskăi este și ea relativ blândă datorită apropierii de coastă. Precipitațiile din această zonă sunt mai reduse decât în Alaska de sud-est, dar aici ninge mai mult, și zilele tind să fie mai senine. În medie, în Anchorage cad 406 mm de precipitații pe an, cu aproximativ 1.900 mm de zăpadă, deși sunt unele părți în care zăpada este mai abundentă. Clima este subpolară, cu veri scurte și răcoroase.
Barrow, Alaska, cel mai nordic oraș al Statelor Unite
Clima din vestul Alaskăi este determinată în mare parte de proximitatea Mării Bering și a Golfului Alaska. Clima este subpolară oceanică în sud-vest și subpolară continentală înspre nord. În această zonă, cantitatea anuală de precipitații variază considerabil. Partea nordică a Peninsulei Seward este practic un deșert ce primește mai puțin de 250 mm de precipitații anual, în timp ce în unele zone dintre Dillingham și Bethel media este de 2.500 mm de precipitații.
Clima părții interioare a Alaskăi este cel mai bine descrisă drept extremă și este un bun exemplu de climă subpolară tipică. Unele dintre cele mai ridicate și mai scăzute temperaturi din Alaska s-au înregistrat în zona orașului Fairbanks. Vara se ajunge la temperaturi de 30–35 °C), în vreme ce iarna, se pot înregistra minime de -52 °C). Precipitațiile sunt reduse în interior, adesea sub 250 mm pe an, dar precipitațiile căzute iarna rămân pe tot parcursul anului.
Clima din nordul extrem al Alaskăi este o climă polară, obișnuită pentru zone aflate la nord de Cercul polar de Nord. Iernile sunt lungi și geroase, iar verile foarte scurte și răcoroase. În iulie, temperatura medie este în orașul Barrow este de 1 °C. Precipitațiile sunt reduse aici, în multe locuri sub 250 mm anual, mai ales sub formă de ninsoare.
sursa:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alaska
