|
|
FETIȚA ALINTATĂ
de Otilia Cazimir
- Mamă, coase-mi paltonașul !
- Mamă, mi s-a rupt rochița...
- Prinde-mi, mamă, gulerașul !
S-alinta mereu fetița.
Coase mama, ce să facă ?
Mama n-are bucurii,
Necăjită și săracă
Și c-o droaie de copii.
Și de treburi câte are,
Nici să doarmă n-are când.
- De mi-ar crește fata mare,
Să m-ajute mai curând !
Vine fata alintată:
- Mamă, coase-mi ciorăpiorul !
Dar măicuța, supărată,
A luat-o mai cu zorul:
- Uite ac și uite ață.
Nu mai ești fetiță mică,
Ia, împunge, - și te-nvață
Să mai coși și singurică.
|
|
|
|
|
