|
|
DE N-AR FI PRIMĂVARA
de Elia David
De n-ar fi Primăvara,
Natura s-o învie,
Să pună-n ochii negri
Un strop de bucurie,
În cei albaştri, astrul
Cu marea de lumină,
În ochii verzi, livada,
De muguri şi flori plină,
De n-ar fi Primăvara,
Ce zână, poţi să-mi spui,
Ar face, rândunicii,
Un cuib în ochi căprui ?
De n-ar fi Primăvara,
Bobocul să-l deschidă,
Să ştie că un flutur
Aşteaptă-ntr-o omidă,
Să numere pe pajişti,
Ieduţii, mânjii, mieii,
În coşul dimineţii
S-adune ghioceii,
De n-ar fi Primăvara,
Ce muritor ar şti
Pământul să-l prefacă
În Rai, chiar pentr-o zi ?
Dar, unde-i Primăvara,
În tihnă s-o priveşti,
Să-i spui că frumuseţea
E-n ochii ei cereşti,
Că sufletul ţi-e tânăr,
Să-i mulţumeşti întruna,
Să îi săruţi, ca mamei,
Care te creşte, mâna ?
Dar, unde-i Primăvara,
În ramă de azur
Să prinzi Lumina firii,
Cea fără de contur ?
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
