Acesta sunt eu.
Mă cheamă Toader. Mama îmi spune Tudorică, iar sora mea, Tudorel. Mama-mare mă dezmiardă zicându-mi Tudoraș, iar tata-mare, Toderică.
Tata, când mă ia seara călare pe genunchi, să ne jucăm, îmi spune însă „băiatul tatii”.
Eu îi iubesc pe toți, dar cel mai mult pe mama și pe tata.
Îmi plac mult poveștile și creioanele colorate. Cu ele fac desene după povești. Și plastilina îmi place, pentru că fac din ea mașini, case și oameni...
Noi locuim împreună într-o casă mare. Toți la un loc alcătuim o familie.
Familia noastră e numeroasă. Noi stăm în București.
La noi în bucătărie mai este o familie - o familie de pisici. Grișa, pisica mare, e mama a cinci pisoi. Ei stau într-un coș sub masă și se joacă toată ziua. Eu am grijă de ei și le dau dimineața lapte. Sora mea, Ileana, le pune funde roșii și albastre la gât, ca la păpuși.
După ce ne jucăm cu pisicile, noi ne spălăm, însă, întotdeauna pe mâini.
Mama mea e bună și frumoasă. Ea mă iubește la fel ca pe sora mea. Nu mă ceartă decât dacă nu sunt cuminte.
Ieri am rupt ziarul tatii ca să fac din el un avion. Mama m-a certat tare de tot. I-am cerut iertare și am promis că nu mai fac. Ea m-a iertat, dar mi-a spus că de azi înainte eu voi avea grijă de ziarul tatii. Va trebui să-l păstrez curat și să i-l dau întreg când vine acasă.
Azi, tata m-a lăudat. Mi-a spus că un băiat atât de grijuliu n-a mai văzut de când e el...
Mama mamei mele este bunica mea. Îi spun și mama-mare, pentru că e cea mai mare mamă a familiei noastre.
Dar eu am două bunici: mama mamei, care stă cu noi, și mama tatii, care stă la țară, într-un sat de munte.
Bunica de aici are părul alb și îmi spune povești frumoase. Când eram mai mic ea mă adormea cântându-mi. Am rugat-o să mai îmi cânte și acum. Ea mi-a răspuns că sunt băiat mare și că trebuie să adorm singur. Ca să adorm bine, spune bunica, trebuie să mă gândesc ce lucru bun voi face mâine.
Tata e cel mai harnic om din lume. Se scoală cu noaptea în cap și pleacă la lucrurl lui fără să-l pot vedea vreodată dimineața. Când se întoarce acasă, la prânz, îmi povestește tot felul de lucruri nemaiauzite.
Tata ne cumpără bomboane și ne duce la plimbare sau la cinematograf duminica dimineața.
Pe mine m-a învățat să bat cuie cu ciocanul, să strâng șuruburile la clanța ușii și să lipesc poze în album. Tot el m-a învățat să-mi curăț și să-mi lustruiesc pantofii în fiecare seară. El spune că un băiat ordonat trebuie să aibă totdeauna hainele și pantofii curați.
Pe bunica de la țară nu o văd decât vara, când merg la ea. Acolo e frumos și ea mă lasă să merg singur și să mă joc prin grădină, pe deal și prin sat.
Vara trecută am fost cu ea în pădure după fragi. Am văzut pentru prima oară veverițe într-un brad înalt și ciuperci pe jos. Bunica m-a învățat să nu pun niciodată mâna pe ciuperci, pentru că foarte multe sunt otrăvitoare. Numai ea le cunoaște pe cele bune de mâncat.
Ea mi-a dăruit, de la bunicul, care a murit de mult, un fluier cu care el cânta la horele satului.
Bunicul e tatăl mamei mele. Îi spun tata-mare. El e cel mai înalt din familie, cu toate că are 70 de ani trecuți.
De la el știu o mulțime de povești cu soldați și cu războaiele la care a fost. El îmi povestește de felul cum arătau orașele pe vremea lui. El zice că atunci tramvaiele erau trase de cai și că automobile nu erau decât vreo câteva în tot orașul.
Bunicul mă duce să văd, deseori, trenurile când vin la gară. Mi-am pus în gând, când voi fi mare, să mă fac mecanic de locomotivă.
Ileana, sora mea, e mai mare ca mine. Ea merge la școală. E în clasa a treia. Are uniformă și ghiozdan. Știe să spună multe poezii frumoase. Ea m-a învățat să citesc și să colorez.
O dată pe săptămână, împreună cu ea, o ajut pe mama să spele vasele. Noi le ștergem și le așezăm la loc în dulap.
Ileana are un raft plin de cărți. Acolo țin și eu cărțile mele cu poze și creioanele. Ea mi-a făgăduit că în vacanță mă va învăța să număr. Acum știu să număr până la zece: atâtea creioane am.
