- Du-te în camera ta, neastâmpărato ! o apostrofă tăticul pe Raluca.
- Bine, mă duc și acolo ce să fac ?
- Încui ușa.
- Și apoi ?
- Îmi aduci cheia.
- Asemenea note proaste - zise tatăl - merită o bătaie bună !
- Bravo tăticule ! Să-ți spun unde locuiește profesorul ?
- De ce tragi cu urechea la ce vorbesc eu cu domnul director ? îl întrebă învățătorul pe Gigel
- Fiindcă mămica mi-a spus să vă ascult tot timpul.
- Cum se face, Ionele, că azi n-ai mai întârziat la școală ? îl întrebă învățătoarea.
- Păi, s-a defectat tramvaiul și am fost nevoit să vin pe jos.
- Măi copile, tot ce faci realizezi încet. Poți face măcar un singur lucru repede ?
- Da. Să obosesc.
- Ai observat că Andreea asta nu face chiar nimic ?
- Da. Dar îl face exemplar !
- Ce-o să fie băiatul tău după ce termină facultatea ? îl întrebă un vecin pe tatăl lui Gogu.
- Pensionar.
- Cum așa ?
- Păi numai atunci o să termine facultatea.
- Trezește-te, Costică ! Viitorul e al celor care se trezesc de dimineață !
- Dar eu sunt mulțumit de prezent, mămico !
- Răducule, știi ce literă e aceasta ? întrebă învățătorul pe un copil din clasa întâia.
- O cunosc.
- Cum îi zice ?
- Nu știu. O cunosc numai din vedere.
- Cum a fost azi la școală ? se interesă tata.
- Păi, tăticule, nici ție nu-ți place să vorbești acasă despre treburile de la serviciu...
- Ai mai primit vreun trei în catalog până acum ? i se adresă profesorul elevului care nu putea răspunde la nici o întrebare.
- Nu, domnule profesor ! răspunse Ionel plângând.
- Nu plânge, băiete, vom corecta îndată această lipsă a ta.
- Ce-ai învățat azi ? o întrebă mămica pe Olguța sosită acasă după prima zi de școală.
- Nu cine știe ce, trebuie să mă mai duc.
- Tăticule, ai memoria feței ? își întrebă Octavian tatăl.
- Da.
- Ei bine, ești salvat !
- Ce vrei să spui ?
- Păi, ți-am spart oglinda ce-o folosești când te bărbierești.
Mătușa revenită după doi ani în vizită îl întreabă pe Costel:
- Mă mai cunoști ?
- Da, tu ești mătușa care nici data trecută nu mi-ai adus nimic.
De ziua Elvirei, Cocuța ceru a treia felie de tort. Gazda o întrebă:
- Nu ți s-a spus acasă că nu-i frumos să ceri supliment la masă ?
- Ba da, însă nu la felii așa de mici de tort.
- Iar ți-a venit rău în tren ?
- Da.
- Ai călătorit cumva cu spatele spre locomotivă ?
- Da. Așa aveam locul.
- De ce nu l-ai schimbat cu cel din fața ta ?
- Păi, acolo nu ședea nimeni.
- Fiul meu își aducea adesea acasă prietenii de joacă. Zilele trecute unul dintre aceștia dădu buzna pe ușă. L-am atenționat: nu crezi că ar fi trebuit să bați la ușă ?
- Nu mai am nevoie, acum ajung și singur la clanță ! mi-a ripostat el.
Un tătic împingea bolborosind un cărucior cu un sugar care plângea:
- Fii calm, Gogule ! Fii calm ! Fii calm, Gogule !...
- Crezi că te înțelege copilașul ? îl întrebă un trecător.
- Păi nu lui mă adresez.
- Dar cui ?
- Eu sunt Gogu.
- Ți-ai făcut, Ioane, problemele la fizică ? întrebă cineva la telefon.
- Da, Gheorghe.
- Dar eu nu sunt Gheorghe.
- Nici eu Ion.
