DINOZAURUL CEL BUN (film de animatie -Disney - 2015 )

 

Am momente cand nu-mi mai place realitatea (tot mai des in ultima vreme si de cand cu alegerile...) si atunci...am nevoie sa plec intr-o poveste - cred ca va amintiti de Arlo, dinozaurul cel bun, care intalneste un baietel orfan - si aventurile celor doi in descoperirea lumii !

Iata cateva imagini - mie mi-au adus zambetul pe buze si mi-am clatit sufletul de zgura minciunilor "oamenilor mari", poate reusiti si voi sa scapati de grijile voastre copilaresti - dar importante.

ANNET LOGINOVA - Copiii, a VIII-a minune a lumii - pictura

 

HILARIOUS JOKES FOR KIDS

What do you call a dinosaur that is sleeping?

A dino-snore!

*

 What is fast, loud and crunchy?

A rocket chip!

*

Why did the teddy bear say no to dessert?

Because she was stuffed.

*

What has ears but cannot hear?

A cornfield.

*

What did the left eye say to the right eye?

Between us, something smells! 

*
What did the limestone say to the geologist?

Don’t take me for granite!

*

What do you call a duck that gets all A’s?

A wise quacker.

*

Why does a seagull fly over the sea?

Because if it flew over the bay, it would be a baygull.

*

What kind of water cannot freeze?

Hot water.

*
 What kind of tree fits in your hand?

A palm tree !

*

Why did the cookie go to the hospital?

Because he felt crummy.

*

Why was the baby strawberry crying?

Because her parents were in a jam.

*

What did the little corn say to the mama corn?

Where is pop corn?

*

What is worse than raining cats and dogs?

Hailing taxis!

*

 How much does it cost a pirate to get his ears pierced?

About a buck an ear.

*

Where would you find an elephant?

The same place you lost her!

*

How do you talk to a giant?

Use big words!

*

What animal is always at a baseball game?

A bat.

*

What falls in winter but never gets hurt?

Snow!

*

What do you call a ghost’s true love?

His ghoul-friend.

*

PICTORUL IVAN AVGUSTOVICH WELZ (1866-1926) - peisaje

 

Ivan Avgustovich Welts s-a născut în 1866 în satul Sofino, provincia Samara, în familia unui comerciant austriac. În 1889 a luat cetățenia rusă. 

În 1885 a intrat la Academia de Arte din Saint Petersburg, unde a studiat la atelierul de pictură peisagistică al pictorului M.K. Klodt. 

În 1892, retras din Academie a plecat în Italia, a călătorit în Germania și Franța. A fost membru al Societății Artiștilor din Saint Petersburg și al Societății Kuindzhi. 

Și-a expus periodic picturile la expoziții ale Societății  Iubitorilor de Artă din Moscova (1887-1899) și la expozițiile Societății Artiștilor din Sankt Petersburg (1894-1916). 

A continuat tradiția școlii de peisagistică din Rusia, reprezentată de pictorii celebri ai timpului Klodt și Savrasov. 

O, DANDELION - by Anonymous

O,  DANDELION by   Anonymous “O dandelion, yellow as gold,What do you do all day?” “I just wait here in the tall green grassTill the children come to play.” “O dandelion, yellow as gold,What do you do all night?” “I wait and wait till the cool dews fallAnd my hair grows long and white.” “And what do you do when your hair is whiteAnd the children come to play?” “They take me up in their dimpled handsAnd blow my hair away!”

ANIMALE - VARA - ANIMATED GIF

MUSCULIȚA - de Emil Gârleanu

În odaie e tăcere. Prin fereastra deschisă soarele scoate sclipiri din sticlăria de pe poliți. În fața iconostasului clipocește candela. Pe masa din mijloc stă deschis, uitat acolo de către copiii sfinției-sale, un ceaslov vechi, scorojit și unsuros. O musculiță, cât o gămălie, strălucitoare ca un licurici, intră bâzâind, să caute ceva dulce de gustat. Zboară încolo și-ncoace. Se uită prin străchini, se așază pe marginea unui pahar, se plimbă pe la icoane, ca și cum s-ar închina, ba intră până și-n potcapul cel nou, pe care plodurile îl așezaseră pe pat cu fundul în jos și-l prefăcuseră într-un cuibar de ouă roșii, căci e Paștele. Nimic...

În sfârșit, dă Dumnezeu și ajunge și la măsuță, drept deasupra ceaslovului. Se lasă ușoară, zbârnâind mulțumită, pe foaia unsuroasă, pe ale căreia colțuri de sus picăturile de ceară stau ca niște peceți. E doar obișnuită cu cărțile bisericești; nu o dată ieșise sătulă din biserica de peste drum. E atâta hrană pe foile îngroșate parcă de urmele degetelor tăvălite prin grâul dulce al colivelor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce căuta: o pată, zaharisită proaspăt, arăta că degețelul ce-și lăsase urma avusese grijă să se înmoaie dintru-ntâi în dulceață. Musculița se pune pe ospătat; prăpădenie de lacomă ce-i ! Numai din când în când prinde, cu ochișorul, roșul slovei mari din susul foii, un S frumos, încondeiat cu măiestrie, ca și cum ar fi fost țesut la începutul rândului: „Slavă ție”. Atunci își aduse aminte cum necăjise mai zilele trecute, la o liturghie, pe-un dascăl, căruia îi rămaseră pe barbă, lângă buze, un fir de grâu uns cu miere. Până ce n-a gustat din miere, nu s-a lăsat; dar bietului om i-a ieșit sufletul alungând-o. 

Acum s-a săturat; se suie binișor până-n mijlocul slovei roșii, care o atrage. Își scutură aripioarele, își întinde piciorușele de dinapoi și le freacă unul de altul, ca și cum ar ascuți două cuțite; apoi, leneșă, ațipește.

În clipa aceasta ușa se deschide dintr-o dată. Sfinția-sa, Popa Gheorghe, intră supărat, aprins la față, răsuflând din greu. A făcut slujba, la biserică, s-a abătut pe la Petru bacalul, așa, în treacăt, a luat un pelinaș și s-a întors acasă. Și poftim ce găsește: preoteasa nicăieri,  -  dusă prin vecini; copiii la hoinărit, după ce spărseseră mai întâi toate învelitoarele gavanoaselor cu dulceți de pe fereastra din sală.

-  Poftim!... ei poftim ! strigă părintele înfuriat. Apoi își aruncă ochii pe masă și se supără și mai rău. Până și cărțile mi le-au vrăfuit !

Repede, cu o mișcare iute, sfinția-sa închide ceaslovul și-l aruncă, la loc, în dulap.

Iar în mijlocul slovei roșii, musculița, strivită, se făcu una cu hârtia tocmai în clipa când, mai adormită, izbutise să-și statornicească în căpușorul ei un gând: „Ce bine e să trăiești și să mori sătulă !”