BEŢIŞOARE DE ÎNGHEŢATĂ - idei năstrușnice dar și ingenioase

Artistul polonez MAREK SZCZEPANIAK

Pictorul polonez Marek Szczepaniak s-a născut în 1953 în pitorescul oraș Puszczykowo.
Marek Szczepaniak locuiește în prezent și lucrează în Lodz.
Artistul are peisaje de iarnă deosebit de frumoase.

http://marekszczepaniak.pl/

VOCABULARY - 180 ANTONYM WORDS

DESCRIPTIVE WORDS

List of Descriptive Words: Adjectives, Adverbs and Gerunds in English Descriptive words could also include adverbs, or words that help to describe action. Descriptive words could also be clear, strong verbs or nouns that carry clear meaning. The purpose of descriptive words is to clarify a topic. For instance, the use of adjectives can help

ZÂNA VULPILOR - poveste populară

Trei câini zdraveni au alergat după ea şi abia când a ajuns la vizuină, vulpea a ştiut că a scăpat cu pielea întreagă. S-a lungit jos, simţind că îi vine să leşine…

Într-o vreme, parcă a auzit că a strigat-o cineva de afară. Şi vulpea a ieşit.

A dat cu ochii de zâna vulpilor, despre care auzise ea pe când era abia căţelandru. Îi povestise bunicul ei, cel mai bătrân vulpoi din vizuinile de sub deal, cum arăta zâna lor.

Zâna vulpilor nu era vulpe ca toate vulpile. Avea coadă şi două picioare de vulpe, dar încolo era o fată bălaie, frumoasă, îmbrăcată de sus până jos într-o haină lungă, făcută numai din pene de găină.

– Roşcato, a spus zâna, ştiu că astăzi era să ţi se întâmple o mare nenorocire. Şi ştiu că o duci greu, că ai căzut de trei ori în capcană, că ai sub cojoc multe alice trimise de vânători. Vreau să te ajut şi vreau să ajut tot neamul vulpesc. Spune tot ce doreşti şi vei avea. Eu am o putere nemărginită. Pot face orice. Pot să-ţi îndeplinesc orice dorinţă…

Vulpii nu-i venea să-şi creadă ochilor şi urechilor.

– Orice dorinţă? a întrebat ea neîncrezătoare.

– Da, orice dorinţă.

– Să nu mai fie câini…

– Nu vor mai fi !

– Şi nici vânători…

– Nu vor mai fi nici vânători…

– Şi nici pureci, nici râie…

– Nu vor mai fi !

– Să nu mai fie iarnă…

– Nu va mai fi !

– Pe pământ să crească numai găini, raţe, gâşte, fazani, potârnichi şi iepuri … Că de animale mai mari nu-i nevoie…

– Aşa va fi !

– Să nu mai fie coteţe care să îngrădească libertatea animalelor…

– Nu vor mai fi ! Mai ai vreo dorinţă ?

– Da… oamenii să nu mai are şi să nu mai semene pământul, ci să-l lase pentru vizuini cât mai multe…

– Aşa va fi ! Altceva ?

– Viezurii să sape vizuinile, că au gheare mai lungi, apoi să plece, să ne lase în pace…

– Aşa va fi !

– Şi toate acestea se vor îndeplini ? a întrebat iar vulpea, simţind că leşină de fericire.

– Desigur…

– Ah, cum să-ţi mulţumesc zână binefăcătoare a neamului vulpesc ?

Şi s-a aruncat la picioarele zânei, să i le sărute. Dar nu ştiu cum, ploconindu-se, s-a lovit şi… s-a trezit !

Visase cel mai frumos vis al ei. S-a scuturat de câteva ori şi a privit în jur să se încredinţeze dacă nu cumva zâna vulpilor nu era totuşi acolo. Dar nu era. Afară viscolea. De foame, burta i se lipise de spinare. Iar din sat se mai auzeau câinii lătrând…

Ah, ce bine ar fi fost… scheună jalnic vulpea şi se zgribuli şi mai tare în vizuina strâmtă şi îngheţată. Să văd o singură zi crescând pe pământ numai gâşte, raţe, fazani şi iepuri !…

MUȘCATA DIN GHIVECI - poveste nemuritoare

Florile din ghiveci au farmecul lor prin faptul că pot fi mutate dintr-un colţ în altul al camerei. Aşa s-a întâmplat şi cu o muşcată, doar că ea a fost mutată dintr-o ţară în alta.

Ana era o fetiţă afectuoasă şi gingaşă. Îi plăceau foarte mult florile, aşa că atunci când ea şi familia sa s-au mutat, a hotărât să transporte şi muşcata din ghiveci. Dar pentru că drumul a fost atât de lung, s-a întâmplat un accident. Pe drum ghiveciul s-a răsturnat printre cutiile cu bagaje, iar florii i s-a rupt vârful. Când a văzut, Anei i-a părut foarte rău, dar era sigură că floarea va creşte din nou. Din ziua în care s-au mutat a trecut aproape un an. Muşcata însă, nu reuşea să îşi revină. Ba chiar mai mult părea a fi toată uscată. Oricât şi-ar fi dorit Ana să o vadă din nou mare se pare că nu mai era posibil. Aşa că decise să o scoată din ghiveci şi să o înlocuiască cu altă floare.

– Au, stai, mă doare! spuse muşcata atunci când Ana încercase să o scoată afară.

– Stai puţin, tu nu eşti uscată? Cum poţi să vorbeşti? întrebă Ana.

– Nu sunt uscată, doar că atunci când m-am lovit şi o parte din mine s-a rupt am avut un şoc mare şi nu ştiu cum să-mi revin. Iar aici mă simt singură, toate prietenele mele au rămas acolo, doar pe mine m-ai luat, zise muşcata.

– Dar nu înţeleg, de ce nu ai dat frunze noi? întrebă iar Ana.

– Pentru că nu reuşesc să fac asta singură. Am nevoie de ajutorul cuiva, răspunse muşcata. Acum Anei îi părea rău că a separat-o de celelalte muşcate pe care nu le luase cu ea. Încerca să găsească o modalitate prin care să o poată ajuta pe floarea cea mai îndrăgită de ea şi găsi o soluţie.

– Te pot ajuta eu cu cea mai mare plăcere, zise Ana.

A doua zi Ana curăţă muşcata de toate frunzele uscate, o mută într-un pământ cu mai mult îngrăşământ şi venea zilnic să o ude şi să-i vorbească. Nu a trcut mult timp şi muşcata a început să dea primele frunze verzi. Apoi a început să crească din ce în ce mai mare şi să îmbobocească.

La câteva luni de când vorbise pentru prima dată cu Ana era plină de flori roşii, mari şi bogate în petale.

Iată că împreună au reuşit, muşcata a avut nevoie de puţin sprijin pentru a-şi aminti de propriile puteri şi de frumuseţea pe care o ascundea în spatele unor flori şi petale uscate.

WINTER - by Dorothy Aldis

WINTER by Dorothy Aldis The street cars are Like frosted cakes -- All covered up With cold snowflakes. The horses' hoofs Scrunch on the street; Their eyelashes Are white with sleet. And everywhere The people go - With faces tickled By the snow.