PAGINI DE COLORAT - MOȘUL ȘI AJUTOARELE SALE

CRĂCIUNUL - autor necunoscut

Dimineața de Crăciun sosise în zvon de colindători care cântau la ferestre, cât puteau de tare, bucuria nașterii Domnului. Și nu era cântec mai frumos decât acela despre Iisus și mama sa Maria. Toți ai casei ascultau cuprinși de o tainică emoție povestea minunatei nașteri în timp ce casa întreagă părea învăluită într-o sfintă liniște.

Mai apoi, după ce întreaga familie întoarsă de la biserică s-a așezat în jurul mesei de Crăciun, micuța Măriuca a observat cum lucrurile din cameră, ca vrăjite, au început dintr-o data să discute între ele. Mirarea copilului a fost cu atât mai mare cu cât și-a dat seama că numai ea întelege limba în care sporovăiau de zor mobilele și tacâmurile, farfuriile și covorul, paharele, cărțile din rafturi, cănile, scaunele ba chiar și fața de masă.

De teamă să nu fie prinsă că trage cu urechea, Măriuca își vedea de friptura din farfurie ca și când nu s-ar fi întâmplat absolut nimic în timp ce bunicul istorisea o întâmplare veselă de pe vremea când era copil, scaunul pe care stătea protesta în gura mare: - Of, ce guraliv ! Și se foiește atâta de mi-a rupt spinarea ! Ce-ar fi să mă apuc și eu să povestesc lucruri întâmplate demult !??! Ce, ar fi plăcut să vă amintesc cum am scăpat ca prin urechile acului de incendiu atunci când fetița aia alintată s-a jucat cu chibriturile ? Un cor de proteste din partea tuturor l-a oprit pe scaun să mai scoată o vorbă.

Timidă și abia auzită, de pe raftul de sus, cartea de bucate a șoptit:

- Ce spaimă am tras atunci !

Eu una am leșinat chiar. La auzul acestor vorbe Măriuca s-a făcut mică-mică pentru că alintata care se jucase cu chibriturile era chiar ea. Deși întâmplarea aceea îi ieșise complet din minte, acum abia își dădea cu adevărat seama ce greșeală făcuse. E drept că nu s-a întâmplat absolut nimic pentru că tata intervenise la timp. Și tot adevarat era și faptul că fusese pedepsită dar, abia acum Măriuca înțelegea că-și meritase pedeapsa.

Cu ochii țintă în farfurie, copilul încerca să mai audă câte ceva din discuția lucrurilor. Și nu mică i-a fost mirarea să-și audă farfuria, cu glas pițigăiat, ca o țață:

- Sunteți niște răi cu toții ! Biata copilă , ce s-o fi speriat și ea atunci ! Tu scaunule să-ți mai vezi de treaba ta că doar nu ești buricul pământului. Cine te crezi ? Faceți prea mult zgomot pentru nimic; Măriuca e o fetiță cuminte. A greșit și ea odată dar asta nu înseamnă că trebuie pedepsită la nesfârșit. Sunt absolut sigură că a înțeles că nu e bine ce-a făcut și că-i pare rău.

Brusc înveselită, Măriuca era cât pe ce să se dea de gol strigând: „Da, da, asa e !!" dar s-a oprit la timp, astupindu-și gura cu mâna. „Ce draguta e !" își spuse fetița privind cu drag farfuria din fața ei. „Cred că de acum încolo am s-o ajut mereu pe mama să spele vasele. Se pare că sunt niște persoane extrem de cumsecade și bag de seamă ca sunt și bine educate".

Bunicul terminase demult povestea despre copilăria lui și între timp mama adusese pe masă un platou cu sarmale aburinde.

Fața de masă a devenit dintr-o dată foarte neliniștită:

- Nu se poate !!!!  Iar o să mă păteze Măriuca ! Și iar o să fiu fiartă, pusă la albit cu tot felul de chimicale și-o să fie vai de mine ! M-am săturat !

Fața de masă avea dreptate: Măriuca nu prea avea grijă să nu păteze totul în jur atunci când mânca. Știa că mama avea ac de cojocul petelor și nici prin cap nu-i trecea să se gândească la fața de masă. Dar auzind-o cum se tânguie fetitei i s-a făcut milă de ea și a devenit atentă la fiecare gest. „Poate că dacă nu voi mai face pete mă va ierta" iși făcu Măriuca planul și zâmbi sigură pe ea.

Masa se termină fără nici un alt incident și Măriuca, după ce-și ajută mama să strângă masa și să spele vasele fugi iute în camera ei dornică să audă ce-și spuneau lucrurile ei.

Cum deschise ușa auzi râsete și larmă mare cam cum era la școală, în pauze. Păpușile chicoteau în colțul lor în timp ce, de pe birou, caietele strigau cât puteau:

- Ura, ura am scăpat de Măriuca ! Astăzi și mâine și poimâine e sărbătoare și n-o să scrie nimic și-o să fim libere  !!!

Măriuca s-a încruntat pentru că nu pricepea ce vor de fapt caietele. Doar rostul lor e să fie scrise și n-ar trebui să se poarte așa.

- Eu scriu frumos și-mi place la scoala -  zise cu voce tare, aproape plângând, Măriuca.

- Ce folos dacă nu ai grija de noi ! ripostă caietul de aritmetică. Mie mi-ai îndoit toate colțurile iar fratelui meu de citire i-ai pătat foile cu cerneală. Crezi că e suficient să scrii frumos ? Habar nu ai cât de rău ne pare când vedem că nu-ți pasă cum arătăm !

Măriuca rămase în mijlocul camerei privindu-și caietele împrăștiate pe birou.

Dintr-o dată înțelegea că avea multe de pus la punct în ceea ce o privea. Se întreba însă mirată de ce abia azi, în ziua de Crăciun, a putut să înțeleagă limba obiectelor și să afle astfel cât de multe greșeli a făcut fără să vrea. ?
„Să fie oare o vrajă ? O magie ? Să-mi fi adus azi noapte Moșul și darul de a înțelege ce spun lucrurile ? Cred că va trebui să întreb pe cineva mai mare."

Dar, până să-și ducă gândul până la capăt, Măriuca adormi.

Iar îngerul ei păzitor, cel care înfăptuise minunea, își plecă aripile peste fetița adormită și îi trimise un vis.


Și copila visa o noapte friguroasă de iarnă luminată de o stea cum nu se mai văzuse niciodată. Văzu în vis și staulul aprigului Crăciun și ieslea cu Pruncul Sfânt și păstorii cu fețe blânde și darurile magilor. Auzi suspinul Mariei și rugăciunea blândului Iosif.

Și era visul acesta atât de minunat încât o fericire fără seamăn puse stăpânire pe sufletul ei micuț de copilaș.

Când se trezi din somn Măriuca, toate lucrurile stăteau cuminți și tăcute la locurile lor, dar fetița știa deja că fiecare obiect are importanța lui. Mai știa și că lucrurile trebuie respectate și păstrate cu grijă căci și ele sunt asemenea ființelor, daruri de la Dumnezeu.

Iar visul minunat o învățase că ziua de Crăciun este o zi deosebită în care se petrec multe lucruri despre care oamenii mari nu au habar.

Și pentru ca bucuria zilei de Crăciun să fie deplină, din cer au început să cadă fulgi mari de zăpadă.

POEZII DESPRE CRĂCIUN

PURADELUL  MOȘ  CRĂCIUN

 de Emilia Plugaru

Ce se-ntâmplă, cine ştie?

Coadă-i la cofetărie.

Azi, în ziua de Ajun,

Vânzător e Moş Crăciun.

Moşu-mparte la copii

Caramele, jucării,

Şi nu cere un bănuţ.

Vine-un puradel micuţ,

Se apropie de moşul:

-Moşulică, umple-mi coşul,

Dar te rog, umple-l mai bine,

Sunt voinic şi îl pot ţine.

Între două surioare,

Eu în casă-s cel mai mare

Şi în noaptea de Ajun

Mă prefac că-s Moş Crăciun

DESAGA LUI MOȘ CRĂCIUN

   de Emilia Plugaru

Moş Crăciune, să mă crezi:

Eu în fiecare seară

Te aştept şi te visez

Cum te-ntorci la mine iară.

Dacă nu-mi aduci cadouri

N-o să-mi pară tare rău,

Dar adu-mi un car de nouri

Cu omăt din sacul tău!

SCRISOAREA UNUI COPIL
CĂTRE MOȘ CRĂCIUN

de G. Pasculescu-Orlea

Mos Craciune,
În atâtia ani de-a rândul,
Mi-ai citit în taina gândul.
Si, în noaptea de Craciun,
Mi-ai trimis un înger bun.
Multe daruri mi-ai adus,
Când dormeam în visuri dus!…

Uite, ce te rog acum:
Sa te-abati putin din drum
Si, din sacul fermecat,
Parte buna sa le faci
Si copiilor saraci.

Si mai fa-le-o bucurie:
Scapa-i, zau, de saracie!
Pâine sa le pui pe masa,
Veselie da-le-n casa…

Apoi, te-as ruga fierbinte,
Adu-ti si de mine aminte:
De mai ai vreo jucarie,
Poti sa mi-o aduci si mie.

BINE-AI VENIT, MOȘ CRĂCIUNE !

Bine-ai venit, Mos Craciune!
Te asteptam cu nerabdare,
Caci papusa mea cea mica
A ramas fara picioare.



Si calutul lui Costica
Cel cu numele Harap
I l-a trântit o pisica
Si-a ramas fara de cap.


Tu! dar plina ce ti-e traista !
Ai papusi si cai si nuci !
Spune, zau, pe vremea asta
Unde vrei sa te mai duci ?

Stai la noi, ca-i cald si bine
Si ti-om pune masa mare;
Stai, ca-i frig si-i vai de tine,
Nu se vede nici carare…

CRĂCIUNUL COPIILOR

de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate
Mos Craciun din ceriu de-acolo
De le stie toate-toate…

Uite cum, va spune badea…
Iarna-n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra sa va vada…

Îngerii se uita-n casa,
Vad si spun – iar Mosul are
Colo-n ceriu la el, în tinda,
Pe genunchi o carte mare…

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare…
Si de-acolo stie Mosul,
Ca-i siret el, lucru mare.

UITE, VINE MOȘ CRĂCIUN

de Otilia Cazimir

Prin nameti, în fapt de seara,
A plecat catre oras
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste…
Cu urechile ciulite
Iepurasul se grabeste.

Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate:

- Buna seara, buna seara!
Iaca, vin cu sanioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?

- Bucurosi, bucurosi,
Striga glasuri de copii.
Mosule, de unde vii?
- Iaca, vin din mosi-stramosi,
Încarcat cu jucarii!

Noapte rece si albastra.
Ies copiii la fereastra,
Sa se uite cum coboara,
Prin troianul urias,

Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara.

DARUL LUI MOȘ CRĂCIUN

de Tincuța Horonceanu Bernevic

Sub bradut e o cutie,
Inauntru ce sa fie?
Am deschis-o si: mirare!
Un capsor din ea apare.
Mos Craciun e buclucas,
Mi-a adus un iepuras!
Unul viu, nu jucarie!
Stai ca-s doi! Ce bucurie!

Doua gheme de blanita
Cu urechi si cu codita.
Oare pot mai inspre seara,
Sa-i inham la sanioara?

CĂTRE MOȘ CRĂCIUN

de Elena Marian

Trăiască România!
Trăiască tot ce-i bun!
Trăiască Moş Crăciun!

Să vie-n fiecare an
Cu sacul plin de bunătăţi
Şi la şcolarii mai sărmani
S-aducă hăinuţe şi cărţi.

Iar cei cuminţi şi-ascultători
Şi din părinţi cu stare,
Sunt mulţumiţi cu prăjituri
Şi-o săniuţă de plimbare.

COPILUL NEASCULTĂTOR

de Elena Marian

Mi-a spus aseară un vecin
Că astăzi vine Moş Crăciun.

Şi eu sunt tare supărat
Că de părinţi n-am ascultat.

Nici temele n-am învăţat
Ce doamna-n clasă mi le-a dat.

Şi ce ruşine o să-mi fie
Când tot copilu-ascultător

Va primi câte-o jucărie,
Iar eu, dojana tuturor.

ÎNTÂLNIRE CU MOȘ CRĂCIUN

autor necunoscut (culeasă de pe net)

Dansez, dansez şi visez
Că sunt un fulg de nea.
În roiuri de stele valsez
Şi Moş Crăciun e-n inima mea.

Ghirlande poleite si globuri sclipesc,
Păpuşi, jucării şi bomboane,
Artificii în zeci de nuanţe lucesc
Şi toate-s un vis pe care-l trăiesc!

O! Vine,vine! Iată-l pe Moşul cel bun!
E-n faţa mea şi nu ştiu ce să-i spun.
Privesc totul de parcă-s vrăjită,
Mă bucur tare ! Sunt fericită !