O pădure virgină este o pădure în care mâna omului n-a pus niciodată piciorul
Viața albinelor e primejduită mereu de insecte ca: țânțarul, viespea, șoarecele și urșii care se urcă în fagi unde sunt albinele strânse în colonii și depun miere.
Simbolismul promovează o poezie citadină care se limitează totuși la mediul urban.
Poezia Umbra lui Mircea ne prezintă un dialog între două personaje dintre care unul tace.
La îndemnul mamei sale, Caragiale i-a dat foc copilului care saluta militărește.
Atunci în culmea extazului, Hagi Tudose vrea să taie coada pisicii care era prea lungă.
Mihai Viteazu s-a sprijinit pe dealurile Mirăslău și Gorăslău.
Într-o casă trăia un vânător. El a primit în slujba sa un mut care a tăiat lemne pe fasole.
Poema Miorița circula pe bază orală, adică nu a fost scrisă din motive tehnice.
În liniștea nopții se aud doar: buciumul, susurul izvoarelor, stelele care scapără-n cale și liniștea sufletească a poetului.
În Revedere discuția între poet și codru are loc sub forma unui monolog.
Geo Bogza a străbătut Oltul pe bicicletă de la izvoare până la Dunăre.
Vasile Alecsandri a fost supranumit Barbu de la Mircești.
În Împărat și proletar Coșbuc ne vorbește despre un proletar care avea un cal și împăratul pașa voia să-l cumpere.
Prin scriere etimologică se înțelege scrierea unui cuvânt într-un sens și citirea lui în alt sens.
Ienăchiță Văcărescu a lăsat urmașilor săi Văcărești un testament scris într-un ritm săltăreț.
Iliada a fost scrisă de un trubadur necunoscut pe nume Homer.
Populația Egiptului antic se împărțea în trei categorii: bărbați, femei și copii.
Mircea cel Bătrân a fost îngropat la Cozia împreună cu umbra sa.
Meritul principal al lui Geo Bogza este că el însuși este martor la ceea ce vede.
Deși avea o vârstă înaintată Vitoria Lipan era încă tânără.
Dobrogeanu Gherea crede că arta este legată strâns de societate. Maiorescu susține invers.
Ionel s-a urcat pe un cal, a pus toba de gât și goarna la gură; cu o mână bătea toba, cu cealaltă sufla cât putea în goarnă.
În Mărul de lângă drum, sentimentul este trăit atât de pom cât și de măr.
În Urgent Caragiale arată grija partidelor burgheze pentru elevii din școli că după atâtea cereri abia li s-a dat combustibilul necesar, dar care nu mai trebuia deoarece venise vara.
Rebreanu este unul din cei mai însemnați scriitori centenari de la noi.
Cârlova a scris puține poezii, fiind crescut la oraș.
Verbul este ceva care se mișcă.
Între ghilimele se pun cuvintele care nu au înțeles normal.
Calul Troian avea mulți greci în burtă.
La Polul Nord este o jumătate de an lumină.
- Du-te în camera ta, neastâmpărato ! o apostrofă tăticul pe Raluca.
- Bine, mă duc și acolo ce să fac ?
- Încui ușa.
- Și apoi ?
- Îmi aduci cheia.
- Asemenea note proaste - zise tatăl - merită o bătaie bună !
- Bravo tăticule ! Să-ți spun unde locuiește profesorul ?
- De ce tragi cu urechea la ce vorbesc eu cu domnul director ? îl întrebă învățătorul pe Gigel
- Fiindcă mămica mi-a spus să vă ascult tot timpul.
- Cum se face, Ionele, că azi n-ai mai întârziat la școală ? îl întrebă învățătoarea.
- Păi, s-a defectat tramvaiul și am fost nevoit să vin pe jos.
- Măi copile, tot ce faci realizezi încet. Poți face măcar un singur lucru repede ?
- Da. Să obosesc.
- Ai observat că Andreea asta nu face chiar nimic ?
- Da. Dar îl face exemplar !
- Ce-o să fie băiatul tău după ce termină facultatea ? îl întrebă un vecin pe tatăl lui Gogu.
- Pensionar.
- Cum așa ?
- Păi numai atunci o să termine facultatea.
- Trezește-te, Costică ! Viitorul e al celor care se trezesc de dimineață !
- Dar eu sunt mulțumit de prezent, mămico !
- Răducule, știi ce literă e aceasta ? întrebă învățătorul pe un copil din clasa întâia.
- O cunosc.
- Cum îi zice ?
- Nu știu. O cunosc numai din vedere.
- Cum a fost azi la școală ? se interesă tata.
- Păi, tăticule, nici ție nu-ți place să vorbești acasă despre treburile de la serviciu...
- Ai mai primit vreun trei în catalog până acum ? i se adresă profesorul elevului care nu putea răspunde la nici o întrebare.
- Nu, domnule profesor ! răspunse Ionel plângând.
- Nu plânge, băiete, vom corecta îndată această lipsă a ta.
- Ce-ai învățat azi ? o întrebă mămica pe Olguța sosită acasă după prima zi de școală.
- Nu cine știe ce, trebuie să mă mai duc.
- Tăticule, ai memoria feței ? își întrebă Octavian tatăl.
- Da.
- Ei bine, ești salvat !
- Ce vrei să spui ?
- Păi, ți-am spart oglinda ce-o folosești când te bărbierești.
Mătușa revenită după doi ani în vizită îl întreabă pe Costel:
- Mă mai cunoști ?
- Da, tu ești mătușa care nici data trecută nu mi-ai adus nimic.
De ziua Elvirei, Cocuța ceru a treia felie de tort. Gazda o întrebă:
- Nu ți s-a spus acasă că nu-i frumos să ceri supliment la masă ?
- Ba da, însă nu la felii așa de mici de tort.
- Iar ți-a venit rău în tren ?
- Da.
- Ai călătorit cumva cu spatele spre locomotivă ?
- Da. Așa aveam locul.
- De ce nu l-ai schimbat cu cel din fața ta ?
- Păi, acolo nu ședea nimeni.
- Fiul meu își aducea adesea acasă prietenii de joacă. Zilele trecute unul dintre aceștia dădu buzna pe ușă. L-am atenționat: nu crezi că ar fi trebuit să bați la ușă ?
- Nu mai am nevoie, acum ajung și singur la clanță ! mi-a ripostat el.
Un tătic împingea bolborosind un cărucior cu un sugar care plângea:
- Fii calm, Gogule ! Fii calm ! Fii calm, Gogule !...
- Crezi că te înțelege copilașul ? îl întrebă un trecător.
- Păi nu lui mă adresez.
- Dar cui ?
- Eu sunt Gogu.
- Ți-ai făcut, Ioane, problemele la fizică ? întrebă cineva la telefon.
- Da, Gheorghe.
- Dar eu nu sunt Gheorghe.
- Nici eu Ion.
