| | | | | | | |  
  
 
 
 Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina,
 Firelor de lămâiță
 Li se uscă rădăcina.
 
 
 Peste creștet de dumbravă
 Norii suri își poartă plumbul,
 Cu podoaba zdrențuită
 Tremură pe câmp porumbul.
 
 
 Și cum de la miazănoapte
 Vine vântul fără milă,
 De pe vârful șurii noastre
 Smulge-n zbor câte-o șindrilă.
 
 
 De vifornița păgână
 Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
 Plânge-un pui de ciocârlie
 Sus pe cumpăna fântânii.
 
 
 Îl ascult și simt sub gene
 Cum o lacrimă-mi învie:
 Ni s-aseamănă povestea,
 Pui golaș de ciocârlie.
 
  
 | 
 | 
 | 
 | 
 | 
 | 
 | 
 |