CIUPERCA - de Marieta Marancea

 

CIUPERCA de Marieta Marancea Pălărie-ntr-un picior, Mă ridic la întâmplare În pădure, sub umbrare Îmi spun țâncii “căciulata” De-aș vorbi i-aș întreba “Ce-aveți cu căciula mea ?”. Totdeauna după ploaie Vin copii la mine droaie. Vin copii să mă găsească Mama lor să mă gătească. Că în cartea de bucate Mi-au găsit un loc aparte, Și, dacă sunt neînsemnată De ce grădinița toată Mă desenează cu har ? Ori pictată, modelată Nu mai sunt neînsemnată … Eu mă cred o răsfățată Mândră de umbrela mea, Că sunt de folos cuiva.