FLOARE LA URECHE
de Otilia Cazimir
Proaspătă și sperioasă,
Raza nouă-mi intră-n casă.
Întârzie cu mirare
Peste prag, peste covoare,
Se ridică la fereastră
Ca să vadă ce-i în glastră,
Poleind cu aur dulce
Un mănunchi de busuioc
(Poate-și caută un loc
Să se culce?)
Și ramâne aninată,
Nebunatică si vie,
De-o garoafă de hârtie
Ruptă și decolorată.
Și deodată, floarea veche
Râde, roșie ca para,
Că și-a pus-o la ureche
Primăvara…
|