| 
FLOARE  LA  URECHE 
de Otilia  Cazimir 
Proaspătă și sperioasă, 
 Raza nouă-mi intră-n casă. 
 Întârzie cu mirare 
 Peste prag, peste covoare, 
 Se ridică la fereastră 
 Ca să vadă ce-i în glastră, 
 Poleind cu aur dulce 
 Un mănunchi de busuioc 
 (Poate-și caută un loc 
 Să se culce?) 
 Și ramâne aninată, 
 Nebunatică si vie, 
 De-o garoafă de hârtie 
 Ruptă și decolorată. 
 Și deodată, floarea veche 
 Râde, roșie ca para, 
 Că și-a pus-o la ureche 
 Primăvara…  | 
 
