DALIILE

Daliile sunt plante luxoase cu o lungă perioadă de înflorire. 

Potrivit unei legende, daliile obișnuiau să crească doar în grădina regală și erau protejate ca "lumina ochilor" 

În conformitate cu o altă legendă, daliile au crescut când pământul s-a dezghețat după epoca de gheață, în locul ultimului foc dispărut. 

Apariția sa a devenit un fel de simbol al victoriei vieții și a începutului unei noi ere.

HENRY JOHN YEEND KING (1855 - 1924) - Pictor englez

Henry John Yeend King a fost un artist britanic mai cunoscut pentru picturile sale din fermele engleze și femeile tinere care se plimbau în mediul rural. 

Tehnica sa a fost influențată de impresionism, dar este în special mai restrânsă, detaliată și mai realistă în aplicarea sa.

CD -uri si DVD -uri vechi - suport pentru cafea/ceai....

Folosim o agrafă de birou doar dacă lucrăm cu copii din clasele mici.

Pentru ceilalți, chiar și noi...(pe timpul pandemiei putem lucra cu copiii noștri), folosim ace pentru lana, adica cele cu urechi mari.

ŞORICELUL HOŢ - de Aurora Georgescu

ŞORICELUL   HOŢ de  Aurora  Georgescu -Chiţ-chiţ-chiţ, ce bucurie,  Caşcaval pe farfurie! Şi-a zis un mic şoricel  Gândind ce noroc pe el. Intr-o clipă a fost sus  Unde-i caşcavalul pus.  Dar chiar când s-a apucat  Pofticiosul de mâncat, Caşcavalu-a răsturnat  Iar el a alunecat.  Vai-vai, coada şi-a rupt Şi acum îl doare crunt. -Ce să-ţi fac? Un melc i-a zis,  Ca să furi e interzis!  Rabdă şi tu acuşica Şi… zi mersi că nu-i pisica.!

FLOARE LA URECHE - de Otilia Cazimir

FLOARE  LA  URECHE de Otilia  Cazimir Proaspătă și sperioasă,  Raza nouă-mi intră-n casă.  Întârzie cu mirare  Peste prag, peste covoare,  Se ridică la fereastră  Ca să vadă ce-i în glastră,  Poleind cu aur dulce  Un mănunchi de busuioc  (Poate-și caută un loc  Să se culce?)  Și ramâne aninată,  Nebunatică si vie,  De-o garoafă de hârtie  Ruptă și decolorată.  Și deodată, floarea veche  Râde, roșie ca para,  Că și-a pus-o la ureche  Primăvara…

NOI, ALBINELE - de Călin Gruia

NOI,  ALBINELE de Călin Gruia Trântorul a plecat să se plimbe prin grădină şi s-a întors seara târziu.  Nu era obosit când a intrat în stup.  De ce să fie ? De somn ? A dormit pe  o floare de nalbă… A visat ceva,  tolănit pe un trandafir roşu…  S-a certat cu un fluture… A vorbit  ceva cu o viespe. Şi ziua a trecut.  Atâta pagubă ! Mâine o să fie altă zi,  gândi trântorul şi se-ndreptă repede  spre sala de mese a stupului.  Nu găsi pe nimeni acolo. Şi nu-şi văzu  nici ceaşca pe nicăieri.  Supărat, începu să strige: – Ei, dar unde-i ceşcuţa mea ?  Unde-i cornuleţul meu ?… Nemaipomenit… O albină mai în vârstă, cu o mătură  sub aripă, se apropie de el  şi-i spune: – Nu te enerva… Mănânci ce ai adus. – Nu înţeleg ce vrei să spui…  – Nu ţi se mai dă mâncare de azi  înainte, îi spuse bătrâna albină. – Dar mor de foame. Nu se poate…  Am tot dreptul la porţia mea !. – Poftim mătura, fă curăţenie pe sub  cei doi faguri…  – Eu ? Eu cu mătura ?… Dar n-am  muncit niciodată. – Ei, vezi ?… Asta-i pricina…  Noi muncim şi noi mâncăm…  mierea nu pică din cer… Nu te  trimite nimeni să alergi prin flori…  Dar de curăţat, de reparat, de  aerisit, de adus apă la pui, de luptat  cu duşmanii noştri din afară,  mă rog, se găsește de lucru…  – Şi cine a hotărât toate astea ?…  – Noi,  albinele…  – Am să mă plâng împotriva voastră  – N-ai decât…  – Am să mă plâng stăpânului prisăcii…  O să vedeţi voi. O să vă pară rău ! Şi trântorul, supărat, ieşi pe urdiniş…  Pe unde o fi umblat, n-a putut să  afle nimeni. Dacă-l întâlniţi cumva, explicaţi-i voi cum stau lucrurile  cu cei care nu vor să muncească.

Dragii mei, trebuie să știți că este doar o povestioară și că, ăn viața stupului, trântorii au o viață grea și nu sunt inutili, dimpotrivă, familia de albine este mult mai liniștită și mai productivă dacă are în mijlocul ei un trântore (în fapt, ei sunt mai mulți). Pentru cei curioși să afle mai multe, am să vă trimit la blogul unui apicultor (crescător de albine) și veți înțelege / veți învăța mai multe despre trântori și viața albinelor în general.

Mai multe la ”Carafa cu miere”

http://carafacumiere.ro/rolul-trantorilor-%C8%8Bn-viata-unei-familii-de-albine/

A BOY AND A BEAR - by Allen Chaffee

The golden dawn of a June day in the Oregon woods streamed in slant bars between the tall trunks of the yellow pines, and into the rocky gulch where Mother Brown Bear had her den.

Dewdrops gleamed like diamonds on every flower and fern and spider web that bordered the cascading creek. Mrs. Tree Mouse peered with bright, beady eyes as a small, roguish face peeked from the cave mouth. Then out into the warming sunshine burst two of the most roly-poly little brown bears that she had ever seen. For a few minutes they wrestled like two boys, standing up on their short hind legs to pummel one another, or galloping about in a game of tag. Their small, flat feet made prints in the soft earth for all the world like the prints of a human child’s foot, and their black eyes twinkled with fun. It was Chinook and his sister Snookie, their soft fur gleaming cinnamon-brown in the sunshine.

Then the huge form of Mother Brown Bear came lumbering through the cave mouth, and with a soft rumble deep down in her chest she bade them follow her. She made her way lumberingly down over the crags and fallen logs to a stump where she might breakfast on a great cluster of yellow mushrooms. The cubs had had their milk in the cave, but they always wanted to sample everything their mother ate, and they went scrambling after her as fast as their short legs and fat sides would let them.

The canyon in which they had been born that spring was a wild mass of tumbled rocks and mossy boulders where, years before, a landslide or an earthquake might have tossed them. Just below their cave lay a tangle of fallen tree trunks piled crisscross, and overgrown with a jungle of the mammoth ferns that throve in that moist soil. Just now these logs were encrusted with the brilliant-hued mushrooms that Mother Brown Bear loved. Later there would be blueberries and wild blackberries where now pale blossoms shone in the sunlight. In the stream to which their cascading streamlet led were trout, and in the great river beyond were salmon who came from the sea to lay their eggs in the gravel. On the mountainsides about them, where the wind-swept junipers twisted like gnomes above the rocky ledges, lived burrow mice and wood rats who would furnish good sport when the berries failed. It was a splendid bit of wilderness on which Mother Brown Bear had staked out her claim, and the cubs were eager to be taken exploring.

They had nearly reached a point where the huge fallen trunks, propped breast high to a man on their broken branches, threw long black shadows along the ground in which the cubs could hide in case of danger, when Mother Brown Bear sounded a note of warning deep down in her throat.

Someone was coming along the trail. With the fur bristling along the back of her neck, she rose to her hind legs and listened, wriggling her nose this way and that to detect what manner of creature it could be. He was certainly a noisy animal, for the fallen branches cracked under his feet. That meant that he was without fear. He must be large and ferocious. But the wind blew in the wrong direction to carry the message to her nose.

Chinook also rose to his hind legs ready to fight, and he too peered this way and that, sniffing and cocking his ears in his effort to see what it was. Snookie, though she reared up in a pose that looked like fight, preferred to take her stand behind her mother, and while Chinook genuinely hoped there would be a good scrap, Snookie privately wished there wouldn’t. For Snookie was the smaller cub, and in her bouts with her brother she always seemed to get the worst of it.

Whoof! Who is it? asked Mother Brown Bear under her breath. Whoof! echoed her small son aggressively, and Whoof! said Snookie in a wee, small voice.

Then along the trail came someone attired in blue overalls and a wide straw hat, who walked on his hind legs like a bear and carried a fishy smelling rod over his shoulder. It was the Ranger’s Boy, who meant to surprise his mother with a string of trout for breakfast.

Grr! warned Mother Brown Bear. Don’t come any nearer, or I’ll do something dreadful to you. For she was always afraid that harm would come to her wee, fuzzy children. The Ranger was in charge of these woods, and he and the man cub had never harmed her, though of course, she told herself, she was large enough to have fought off a whole family of rangers. But with her babies it was different. They had come into the world soft and helpless, and it would still be many moons before they could look out for themselves. G-r-r! she warned the Boy again. But he had stopped in his tracks to stare at them.

With Chinook it was far different. He felt so fine and fit that he just itched for a fight with someone beside Snookie, and he growled a Come on! deep down in his furry chest.

Hello, there! exclaimed the Boy softly from the far side of the windfall, his eyes laughing as he saw the two new little bears standing there ready for fight. He knew better than to come any nearer their mother, but he also knew there was no need to run away, so long as he kept his distance. You’re a funny rascal, he told Chinook. A regular scrapper, aren’t you? I wouldn’t mind making friends with you some day, and his voice was reassuring. Chinook understood the Boy’s tone, and his quiet attitude, better than the words.

I’ll fight you any time, growled Chinook, and he struck an even saucier pose, his little black eyes twinkling roguishly.

TOULON - FRANȚA

Toulon este un oraș de pe Riviera Franceză și un mare port pe coasta Mediteranei, cu o bază navală franceză majoră. Situat în regiunea Provence-Alpi-Coasta de Azur, Toulon este capitala departamentului Var.

08), al nouălea ca mărime din Franța. Toulon este al patrulea oraș francez ca mărime de pe coasta Mediteranei după Marsilia, Nisa și Montpellier.

Toulon este un centru important pentru construcția navală, pescuitul, producerea vinului și fabricarea de echipamente aeronautice, armamente, hărți, hârtie, tutun, imprimare, încălțăminte și echipamente electronice.

Portul militar din Toulon este principalul centru naval de pe coasta mediteraneană a Franței, domiciliul transportatorului aerian francez Charles de Gaulle și al grupului său de luptă. Flota mediteraneană franceză are sediul la Toulon.

Săpăturile arheologice, cum ar fi cele de la Peștera Cosquer de lângă Marsilia, arată că coasta Provenței a fost locuită încă din epoca paleoliticului. Coloniștii greci proveneau din Phocaea, Asia Mică, în secolul al VII-lea î.Hr. și au stabilit depozite comerciale de-a lungul coastei, inclusiv una, numită Olbia, la Saint-Pierre de l'Almanarre la sud de Hyères, la est de Toulon. Ligurii s-au stabilit în zonă începând din secolul al IV-lea î.Hr.

În secolul al II-lea î.Hr., locuitorii din Massalia (actuala Marsilia) i-au chemat pe romani să îi ajute să pacifice regiunea. Romanii i-au învins pe liguri și au început să-și înceapă propriile colonii de-a lungul coastei. A fost fondată o așezare romană în actuala locație din Toulon, cu numele Telo Martius - Telo, fie pentru zeița izvoarelor, fie din latinescul tol, baza dealului - și Martius, pentru zeul războiului. Telo Martius a devenit unul dintre cele două centre principale de fabricare a coloranților romani, producând culoarea purpurie folosită în haine imperiale, realizată din melcul local de mare numit murex și din ghindele stejarilor. Portul din Toulon a devenit un adăpost pentru navele comerciale, iar numele orașului s-a schimbat treptat de la Telo la Tholon, Tolon și Toulon.

Toulon a fost creștinat în secolul al V-lea și a fost construită prima catedrală. Honoratus și Gratianus din Toulon (Gratien), potrivit Gallia Christiana, au fost primii episcopi din Toulon, dar Louis Duchesne îi dă lui Augustalis primul episcop istoric. El a asistat la consiliile din 441 și 442 și a semnat în 449 și 450 scrisorile adresate papei Leon I din provincia Arles.

Un Sfânt Ciprian, discipol și biograf al Sf. Cesarius din Arles, este de asemenea menționat ca episcop de Toulon. Episcopatul său, început în 524, nu se încheiase în 541; el a convertit la catolicism doi șefi vizigoti, Mandrier și Flavian, care au devenit anchoriti și martiri pe peninsula Mandrier. Pe măsură ce barbarii au invadat regiunea și puterea romană s-a prăbușit, orașul a fost atacat frecvent de pirați și de saracini. În 1095, contele Gilbert de Provence a fost construită o nouă catedrală.

În 1486 Provence a devenit parte a Franței. Curând după aceea, în 1494, Charles VIII al Franței, cu intenția de a face Franța o putere maritimă pe Mediterana și pentru a-și susține campania militară în Italia, a început să construiască un port militar la portul din Toulon. Campania sa italiană a eșuat, iar 1497, conducătorii de la Genova, care controlau comerțul pe acea parte a Mediteranei, au blocat noul port.

În 1524, ca parte a luptei sale îndelungate împotriva împăratului Charles V și a Sfântului Imperiu Roman, regele François I al Franței a finalizat un puternic fort nou, Tour Royale, Toulon, la intrarea în port. Cu toate acestea, câteva luni mai târziu, comandantul noului fort l-a vândut comandantului unei armate a Sfântului Imperiu Roman, iar Toulon s-a predat.

În 1543, Francisc I a găsit un nou aliat surprinzător în lupta sa împotriva Sfântului Imperiu Roman. El a invitat flota amiralului otoman Barbarossa la Toulon ca parte a alianței franco-otomane. Locuitorii au fost nevoiți să plece, iar marinarii otomani au ocupat orașul pentru iarnă. Vezi ocupația otomană din Toulon.

În 1646, o flotă a fost adunată la Toulon pentru bătălia majoră de la Orbetello, cunoscută și sub numele de Bătălia de la Isola del Giglio, comandată de primul mare amiral al Franței, tânărul mare amiral marchiz de Brézé, Jean Armand de Maillé-Bréze din 36 de galeoni. , 20 de galere și o mare parte a vaselor minore. Această flotă transporta la bord o armată de 8.000 de infanterie și 800 de cavalerie și bagajele sale sub Thomas de Savoia, cu puțin timp înainte de un general în serviciul spaniol.

Regele Ludovic al XIV-lea a fost hotărât să facă Franța o mare putere maritimă. În 1660, ministrul său Jean-Baptiste Colbert a ordonat lui Sébastien Le Prestre de Vauban să construiască un nou arsenal și să fortifice orașul. În 1707, în timpul războiului de succesiune spaniolă, Toulon a rezistat cu succes unui asediu al armatei imperiale condusă de ducele Victor Amadeus al II-lea din Sardinia Savoy și prințul Eugeniu. Cu toate acestea, în 1720, orașul a fost răvășit de ciuma neagră, venită din Marsilia. Au murit treisprezece mii de oameni / jumătate din populație.

În 1790, în urma Revoluției Franceze, Toulon a devenit centrul administrativ al departamentului Var. Liderii orașului au fost, însă, în mare parte regali și au salutat sosirea unei flote britanice. La asediul lui Toulon, britanicii au fost expulzați de o forță franceză a cărei artilerie a fost condusă de un tânăr căpitan, Napoleon Bonaparte. Pentru a pedepsi pe Toulon pentru revolta sa, orașul și-a pierdut statutul de capitală de departament și a fost redenumit pe scurt Port-de-la-Montagne.

Toulon la 1850

În timpul războaielor napoleoniene, din 1803 până în 1805, o flotă britanică condusă de amiralul Horatio Nelson a blocat Toulon.

În 1820, statuia care a devenit cunoscută sub numele de Venus de Milo a fost descoperită pe insula greacă Milo și văzută de un ofițer naval francez, Emile Voutier. El l-a convins pe ambasadorul Franței în Turcia s-o  cumpere și a adus-o la Toulon pe nava sa, Estafette. De la Toulon a fost dusă la Luvru.

În 1820, Toulon a devenit bază pentru cucerirea coloniilor Franței în Africa de Nord. În 1820, o flotă franceză cu o armată a plecat de la Toulon pentru cucerirea Algeriei.

1849, în timpul scurtei a doua republici franceze, Georges-Eugène Haussmann a fost numit prefect al Var. În timpul anului său de prefect, a început o reconstrucție majoră a orașului, similar cu ceea ce avea să facă ulterior la Paris. A doborât părți mari ale vechilor fortificații și a construit bulevarde și piețe noi. Noua Operă din Toulon, a doua ca mărime din Franța, a fost deschisă în 1862.

În 1867, la ordinul Napoleon al III-lea, generalul François Achille Bazaine a ajuns la Toulon fără o întâmpinare oficială după ce a abandonat campania militară mexicană și împăratul Maximilian I al Mexicului.

În august 1935, cu un an înaintea domniei Frontului Popular, răscoalele violente ale muncitorilor șantierelor navale din Toulon s-au opus politicii de austeritate. Acest lucru a dus la un număr mare de decese și răniți; s-a impus o stare de urgență.

În timpul celui de-al doilea război mondial, după debarcările aliate din Africa de Nord (operațiunea cu torță), armata germană a ocupat sudul Franței (Case Anton). Orașul a fost bombardat de către Aliați în noiembrie 1943ui , cu o mare parte a portului distrus și cinci sute de rezidenți uciși. Toulon a fost eliberat de Forțele Franceze Libere ale generalului Jean de Lattre de Tassigny la 28 august 1944 în bătălia de la Toulon.

În 1974, Toulon a devenit din nou prefectura sau centrul administrativ al Var. Cinci ani mai târziu, Universitatea din Toulon s-a deschis. Toulon a fost unul dintre cele patru orașe franceze unde extrema-dreapta Front National a câștigat alegerile locale din 1995. 

CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE NOUL CORONAVIRUS (Covid‐19)

CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE NOUL CORONAVIRUS (Covid‐19) 10 elemente comportamentale care trebuie urmate: 1‐ Spălați‐vă mâinile des; 2‐ Evitați contactul cu persoane care suferă de infecții respiratorii acute; 3‐ Nu vă atingeți ochii, nasul și gura dacă nu aveți mâinile igienizate; 4‐ Acoperiți‐vă gura și nasul când strănutați sau tușiți; 5‐ Nu luați medicamente antivirale sau antibiotice decât în cazul în care vă prescrie medicul; 6‐ Curățați toate suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool; 7‐ Utilizați masca de protecție doar în cazul în care suspectați că sunteți bolnav sau în cazul în care acordați asistență persoanelor bolnave; 8‐ Produsele sau pachetele primite/fabricate în China nu sunt periculoase; 9‐ Sunați la 112 dacă aveți febră sau tuse și v‐ați întors din China sau din zonele în carantina din Europa de cel puțin 14 zile; 10.‐ Animalele de companie nu transmit coronavirus. 1. Spălați‐vă mâinile de multe ori spălarea și dezinfectarea mâinilor sunt acțiuni decisive pentru a preveni infecția. Mâinile se spală cu apă și săpun cel puțin 20 de secunde. Dacă nu exista apă și săpun, puteți folosi un dezinfectant pentru mâini pe bază de alcool de 60%. Spălarea mâinilor elimina virusul.  2. Evitați contactul cu persoane care sunt suspecte de infecții respiratorii acute mențineți o distanță de cel puțin 1 metru între dumneavoastră și alte persoane, în special dacă acestea tușesc, strănută sau au febră, deoarece picăturile de salivă pot transmite virusul de la o distanță apropiată. 3. Nu vă atingeți ochii , nasul și gura dacă nu aveți mâinile igienizate virusul poate intra în corp prin ochi, nas și gură, astfel trebuie să evitați atingerea acestora dacă nu v‐ați spălat bine mâinile. Virusul se poate lua și de pe suprafețe contaminate.  4. Acoperiți‐vă gura și nasul când strănutați sau tușiți. Când strănutați sau tușiți, apropiați gura de partea inferioară a cotului sau folosiți șervețele pe care trebuie să le aruncați imediat la coșul de gunoi. Dacă în momentul în care tușiți vă acoperiți gura cu mâinile, puteți contamina obiecte sau persoane cu care veniți în contact.  5. Nu luați medicamente antivirale sau antibiotice decât în cazul în care vă prescrie medicul. Momentan, nu există cercetări științifice care să evidențieze că folosirea medicamentelor antivirale poate preveni infectarea sau poate trata infecția cu noul coronavirus (Covid‐19). Antibioticele funcționează doar împotriva bacteriilor, nu împotriva virusului.  6. Curățați toate suprafețele cu dezinfectanți pe bază de clor sau alcool. Dezinfectanții chimici ce conțin clor, înălbitori, solvent, etanol de 75%, acid paracetic și cloroform pot ucide noul coronavirus de pe suprafețe. Medicul și farmacistul dumneavoastră vor ști ce să recomande.  7. Utilizați mască de protecție doar în cazul în care suspectați că sunteți bolnav sau în cazul în care acordați asistență persoanelor bolnave Organizația Mondială a Sănătății recomandă folosirea măștii de protecție doar în cazul în care prezentați simptome de tuse și strănut și suspectați că ați fost contaminat cu noul coronavirus sau în cazul în care acordați asistență unei persoane care este suspectă de a fi infectată cu noul coronavirus.  UTILIZAREA MĂȘTII DE PROTECȚIE ‐ ajută și limitează răspândirea virusului dar trebuie să fie folosită împreună cu celelalte măsuri de igienă printre care spălarea mâinilor pentru cel puțin 20 de secunde. Nu este necesar a se folosi măști de protecție suprapuse una peste alta.  8. Produsele sau pachetele primite/fabricate în China nu sunt periculoase Organizația Mondial a Sănătății a declarat că persoanele care primesc pachete din China nu se supun niciunui risc de a se contamina cu noul coronavirus, deoarece acesta nu trăiește mult timp pe suprafețe. Până în prezent, nu există nicio dovadă că obiectele produse în China pot fi contaminate cu noul coronavirus (Covid‐19).  9. Sunați la 112 dacă aveți febră sau tuse și v‐ați întors din China sau din zonele în carantina din Europa de cel puțin 14 zile;  Perioada de incubație a noului coronavirus este cuprinsă între 1 și 14 zile. Dacă v‐ați întors dintr‐o călătorie din China sau din zonele aflate în carantină din Europa de mai puțin de 14 zile sau ați intrat în contact cu persoane care s‐au întors din aceste zone de mai puțin 14 zile și manifestați febră, tuse, dificultate respiratorie, dureri musculare și stări de oboseală, sunați la 112 pentru a primi informații necesare. Pentru a proteja persoanele din jurul dumneavoastră, purtați mască de protecție, folosiți șervețele de unică folosință și spălați‐vă bine mâinile.  10.‐Animalele de companie nu transmit coronavirus  În acest moment nu există dovezi că animalele de companie pot fi infectate de virus. În orice caz, trebuie să vă spălați bine mâinile cu apă și săpun după ce ați intrat în contact cu animalele de companie. sursa: https://www.mai.gov.ro/utile/

ÎN ZIUA DE PAȘTI - de Elena Farago

ÎN  ZIUA  DE  PAȘTI de  Elena  Farago Toţi copiii azi se îmbracă Cu ce au ei mai frumos Şi părinţii lor le cântă Învierea lui Christos. Şi la masă ciocnesc astăzi Toţi copiii cei cuminţi, Ouă roşii şi pestriţe, Cu iubiţii lor părinţi. Toţi copiii azi sunt darnici Căci ei ştiu că lui Christos, Îi sunt dragi numai copiii Cei cu sufletul milos. Şi copiii buni la suflet, Azi cu bucurie dau, Cozonaci şi ouă roşii La copiii care n-au.