| 
| HĂRNICUȚA DE ALBINĂ
 de Mariana Bendou
 
 Hărnicuţa de albină,
Cu aripioare de lumină,
Strânge darul florilor
Aurul staminelor.
 Hoinărind din floare în floare,
Săruta pe fiecare
Şi-şi trăieşte paşnic viaţa
Harnică de dimineaţa.
 Prin suspinul vântului,
Prin cântul pământului.
Natura Mamă o întreabă:
- Nu ţi se urăşte, dragă?
 - Nu, măicuţa mea natură,
Căci strâng dulcea băutură
Din potirul florilor
Şi îl dau oamenilor.
 Darul meu se vrea a fi
Un prilej de bucurii;
Oamenii-mi vor mulţumi,
Fericire voi simţi.
 
 
 |  |