POVESTEA LUI CHICHIBIO de Giovanni Boccaccio

Giovanni  Boccaccio  1313 - 1375

A fost odată un nobil în Florența, pe nume Corrado, cunoscut ca vânător pasionat și celebru pentru ospețele pe care le dădea la palatul său.

Într-o zi, cu ajutorul șoimului său, prinse o mândrețe de cocor, pe care-l dădu bucătarului său, pe nume Chichibio, poruncindu-i să-l rumenească cu grijă.

În cuptor, pasărea era pe terminate când o fată frumoasă, de care Chichibio era îndrăgostit, trecu să-l vadă. Simțind mirosul îmbietor al fripturii, fata insistă până când Chichibio cedă și-i dădu să mănânce unul din picioarele păsării.

Când cocorul fu pus pe masa nobilului Corrado, acesta trimise imediat după Chichibio și-l întrebă:

- Ce s-a întâmplat cu un picior al cocorului ?

Încurcat, bucătarul răspunse:

- Domnule, cocorii nu au decât un singur picior !

- Cum un singur picior ? întrebă stăpânul Corrado. Crezi, oare, că-i prima dată când văd un cocor ?

Chichibio, nemaiavând ce face, o ținu pe-a lui:

- Este așa cum vă spun ! Pot să vă dovedesc asta cu ajutorul păsărilor în viață !

Nobilul Corrado, din respect pentru oaspeții lui, sfârși discuția astfel:

- De acord, o să verificăm asta mâine, dar dacă m-ai mințit, te vei căi amarnic !

A doua zi, la răsăritul soarelui, stăpânul Corrado, căruia furia îi crescuse peste noapte, dădu ordin să se pună șeile pe cai.

- O să vedem care dintre noi a mințit ! zise el cu un aer amenințător.

Curând, ajunseră la un râu, unde văzură un cârd de cocori care, conform obiceiului lor, dormitau într-un picior.

- Stăpâne, stăpâne ! strigă Chichibio plin de speranță. Priviți, eu am avut dreptate ! Vedeți bine că nu au decât un singur picior !

Atunci Corrado bătu tare din palme și strigă:

- Huș, huș !

Cocorii puseră și celălalt picior pe pământ și își luară zborul.

- Ei, ce mai zici acum, netrebnicule ? Ai văzut cu ochii tăi că au două picioare !

- Domnule, îndrăzni Chichibio, dacă ați fi strigat și ieri seară, la masă, înainte de a-l mânca, cu siguranță cocorul și-ar fi întins și celălalt picior.

Răspunsul amuzant și isteț dat de bucătar risipi ca prin farmec mânia stăpânului Corrado.

- Ai dreptate, Chichibio, asta ar fi trebuit să fac ! îi zise acestuia râzând.

Și uite așa cei doi s-au împăcat.